BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS »

marți, 28 septembrie 2010

Intrusa.

Aceleasi locuri, aceleasi.
Si vad cum cad frunzele, ultimele frunze, imi fasaie cate una sub picior, iar eu..eu incerc sa le pastrez vi, sa ramana pe veci.Ma lovesc de aceleasi crengi, ma tai in aceasi frunza, rup aceleasi flori, privesc norii care pareau rosii de dor, aud acelasi "muuuu" de care radeam cu pofta..vad aceiasi cai de care imi era teama si ma ascundeam ca un copil, ii vad cum cauta un ultim fir de iarba, ma asez in acelasi loc, pasesc cu teama, de parca as putea strica ceva, simt ca acolo nu mai e locul meu, nu...si toata si toata acea frumusete izbitoare imi cere sa plec.Vad acelasi pamant uscat si plin de frunze..privesc inapoi si promit ca nu o sa mai pasesc vreodata pe acolo...

Ultima zi.Ultima data.Ultima...



[Mda, nu ma puteam abtine]

luni, 20 septembrie 2010

Viata pe care nu mi`o doresc.

Am primit`o, dar am primit`o degeaba.Inteleg ca nu reusesc sa fac nimic bun cu ea.Si imi retrag cuvintele, gandeam prost cand ziceam ca exista prietenie, iubire, pace, incredere si alte bazaconii de acest gen.Nu sunt facute pentru mine, sau eu nu sunt facuta pentru ele.Si eu nu am texte`n cap gen "viata e o curva", gresit.Viata e asa cum ti`o faci iar eu o fac de rahat.Viata? As renunta la ea destul de usor, pentru ca, sincer, nu prea am nevoie de ea.Oricum am de gand sa mor pe la vreo 30 de ani, Claudia stie.Am zis, bine, e doar o perioada tampita si trece, dar nu.Am gandit prost.Viata nu conteaza atat de mult, viata e doar o scara cu multe trepte pe care tu trebuie sa le urci, daca nu ai ajuns in varf, te`ai chinuit degeaba.Si atunci, eu de ce sa incerc in zadar?
Orice fac, e degeaba si spre final ajung sa sufar.Bine, asta nu are legatura.Si cand ti`se pare ca totul e perfect, viata, de parca am avea nevoie, ne trezeste si ne arata cruda realitate.Si inca odata iti dai seama ca traiesti degeaba.
Ar merita s`o vinzi, s`o pui in mana diavolului!



( Nu o sa inchid blogul, o sa`mi aminteasca de vremuri bune, dar nu o sa mai postez...presimt ca nu o sa mai am inspiratie, sau o sa scriu aberatii, cum fac de obicei)

"Nu sta..."

vineri, 17 septembrie 2010

Iluzii.

Iubesc tot ce nu poate fii iubit.Traiesc doar fum si iluzii.Ma avant in intuneric ca pestele pe uscat.Imbratisez vise.Te caut doar acolo unde stiu ca nu te voi gasi vreodatata.Inghet printre amintiri.As vrea sa fie altfel insa nu am puterea necesara pentru a schimba lucrurile.Si uit, uit tot.Uit si ceea ce nu vreau, inchid ochii si totul trece.Ascult vantul, soapte, vad lumina, inteleg intunericul, refuz, refuz sa ofer, sa ofer bogatia sufletului meu, suflet inghetat.

Despre incredere.

-Ai incredere in mine?
Mereu aceasi intrebare.Poti avea incredere doar in acele persoane care nu te`au dezamagit vreodata, care stiu ca ai suferii daca ar face ceva gresit, in acele persoane pe care le cunosti.Si da, increderea este prezenta in orice fel de relatie.Increderea deplina/absoluta, este la inceput, continua asa pana cealalta persoana te dezamageste intr`o anumita masura, si increderea scade.La mine increderea se masoara in grame, cu fiecare greseala se duce un gram..si nu o pot recupera.Uneori, doare sa stii ca ai oferit toata increderea ta cuiva, iar acum esti profund dezamagita.Increderea se castiga greu si, intr`un moment de neatentie, dintr`o prostie, se pierde intr`un minut.

De ce se calugaresc fetele?


Cu siguranta dupa o deceptie, dupa un sir de dezamagiri, dupa tradare.Aleg aceasta cale pentru a demonstra ca pot fii iubite, iubite in alt fel.Aleg acel fel de iubire care nu raneste si nu lasa urme dureroase în inima — iubirea pentru Isus.Acea cale de tacere, liniste, implinire si credinta.Ele percep dragoste dintre un barbat si o femeie ca un izvor de suferinta, un cerc de tradare si minciuna.

joi, 16 septembrie 2010

Acolo.


Stau.Ma gandesc.Vreau.Simt.Tremur.Am un nod in gat care ma face sa plang.Vreau doar sa..sa nu se intample nimic.
Si imi dau seama ca, totusi, nu sunt atat de fericita precum par..ca nu sunt toate la locul lor..aranjate asa cum imi place mie, ca nu totul este perfect asa cum imi doream...si ce simt nu pot explica, nu`mi pot explica mie..tot ce am defapt nu exista si tot ce gandesc defapt, este o mare prostie, o poveste pe care o cred doar eu.
Si simt cum pamantul imi fuge de sub picioare, vad ca in jurul meu nu exista dragoste, prietenie, respect sau bunatate, stiu ca ceea ce urasc mai mult sta chiar langa mine si imi urmareste subtil fiecare pas.Sunt sigura ca egoismul nu e o calitate insa nu fac nimic pentru a schimba asta, stiu ca eu nu pot oferii ceva bun, stiu ca nu pot.Casa imi pare un iad, unul singuratic, cu un aer trist, fierbinte, care`mi arde lacrimile...

Asta`mi darama visele...

miercuri, 15 septembrie 2010

Ca totul se poate schimba peste noapte..

Ea? Ea era o fata simpla, fara prieteni, fara familie si singuratica.Nimeni nu o baga`n seama, nu vorbea cu nimeni, iesea doar seara pentru a nu fii recunoscuta.Ultimul sau an de liceu se anunta a fii cea mai urata perioada din viata ei, avea sa ramana`n ultima banca, sa atraga priviri, sa fie numita "ciudata" in continuare..dar ea nu facea nimic ciudat, faptul ca era singura nu i se parea un lucru ciudat.Aproape ca nu zambea niciodata, decat atunci cand il vedea pe el.
Dar el? El era un fel de crai, unul pe care nu`l puteai cucerii cu una cu doua, era mandru si nu dadea importanta fetelor, cu atat mai putin ei.Era mereu preocupat de fotbal, masini, si prietenii lui.
Cea mai mare dezamagire pentru el a fost atunci cand a trebuit sa se mute pe o alta strada, lasand prietenii, magazinul din colt, si camera cu geam la strada pe care`l sarea deseori, in urma.O alta dezamagire a fost atunci cand a aflat ca vecina lui va fii ea.

Intr`o dimineata, l`a vazut iesind grabit din casa, alerga spre scoala, ar fii vrut sa`l strige, dar i se taiase rasuflarea.Si totusi era atat de fericita stiind ca`l are mai aproape cu o strada..
La scoala era mereu singura, era obisnuita sa se strige dupa ea "ciudato", asta nu o mai deranja, iar faptul ca el statea cu o banca in fata ei o multumea pe deplin.
Asa a continuat aproape un semestru, zilele deveneau tot mai friguroase, mai scurte, noaptea i se parea un secol...iar intr`o noapte, BUF!
Se ridica incet din pat si se indrepta spre geam, casa lui era`n flacari.Alerga desculta pana la el, insa nu avea pe unde intra, gasise un geam deschis, era decisa sa`si riste viata pentru el, pentru ca el era singurul motiv pentru care respira, in ciuda tipetelor mamei sale, ea intra.Il gasise printre fum in camera, pe jos, respira incet si o prinse de mana.Intre timp echipele de salvare au ajuns, au reusit sa stinga in mare parte incendiul, intrase dupa amandoi, erau teferi, dar parintii lui..
El s`a ales cu rani si arsuri, ii pierise toata frumusetea, era..un monstru.Dupa pierderea familiei sale a urmat o perioada trista, grea si plina de lacrimi.O ura pe fata.Ii reprosa mereu asta.Prefera sa moara.Insa ea era singura care vorbea cu el si incerca sa`l ajute.Nimeni nu`i era alaturi.El prefera sa ramana singur, chiar daca locuia in casa ei.
Curand si`a dat seama cat de mult incearca ea sa`l ajute, acea fata neinsemnata, simpla, ciudata...era cea care`l ajuta moral, si se intreba ce ar fii facut daca ea nu ar fii fost.A invatat sa pretuiasca ceea ce are, a invatat ca un suflet nevinovat e mai important decat un meci de fotbal, o masina, sau prieteni falsi.A inceput sa iasa din nou afara, insa nimeni nu se apropia de el..asa ca o strangea pe ea tare de mana si o ruga sa nu`l paraseasca vreodata.
Dupa cateva operatii estetice, a inceput sa fie din nou el, dar nu a uitat cine a fost langa el atunci cand i`a fost greu.Ii multumea zi de zi...Iar acum o iubeste nespus.

vineri, 3 septembrie 2010

Adevarul despre o fiinta fara suflet.

Da, fara suflet, fara constiinta, fara umpic de mila, egoista, meschina, bagacioasa, care nu iubeste pe nimeni, nu ofera decat rautate, mai simplu:CU INIMA DE PIATRA.Intreaga ei viata a facut doar rau, cu sau fara voia ei, nu a apreciat niciodata pe cineva, oricat de bun ar fii fost, nu recunoaste nimic din ce face, nu iarta, nu ajuta si rade de cel in primejdie.Te indragostesti de ea ca prostu` fara sa`ti dai seama ca te`ai indragostit de cine nu trebuie.Pare buna, cu un suflet imens, gata sa`si riste viata pentru tine, te inseli.Sigur urmareste ceva.Tu astepti, in zadar.Nu o vei putea uita, te tine legat de ea, amintirile nu dispar.Rautatea ei nu are limite, face rau doar printr`un singur cuvant sau privire, te inseala, te minte, mereu are ceva`n cap, mereu face aceleasi rautati, o sa`ti spuna la nesfarsit ca nu era intentia ei, ca nu vroia sa te raneasca, ca tine la tine..Un sfat?!..Uit`o!