BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS »

miercuri, 29 decembrie 2010

Raze`n inima.





Imi amintesc cu duiosie zilele de vara in care ma trezeam atat de tarziu..in care leneveam toata ziua ca mai apoi sa plec grabita spre rau, imi placea atat de mult sa ma balacesc acolo, adoram sa stau intinsa si sa privesc cerul, visam, citeam si eram prinsa in fantezie, stateam intinsa ore intregi si nu ma plictiseam, ma gandeam ca in curand iarna va veni, si uite`o! E aici, ma impiedica sa fac tot ce puteam face atunci, nu ma lasa sa cald desculta iarba verde, sa sar in apa, sa privesc apusul de pe un deal, sa raman uitata acolo, sa astept luna si stelele.Ultima zi de vara a fost atunci cand am ramas pentru ultima data atat de tarziu pe dig, cu ei, fumam si priveam stelele, aveam impresia ca fumul ajunge pana la nori si apa era mult mai agitata, atunci ne`am luat ramas bun de la vara! Speram atat de mult sa nu se termine, imi doream atat de tare sa ramana o vesnicie vara, o vara ca a mea, o vara perfecta cum a fost a mea, o vara plina de prietenie, iubire si incredere.Au fost toate, le`am avut pe toate.Imi e dor de plimbarile cu ei, de soarele care ma ametea de fiecare data, de razele care imi bateau in geam dimineata, de stropii de ploaie mici si fierbinti care ne prindeau mereu departe de casa, imi dor de locul in care am jurat ca n`o sa mai calc.

duminică, 19 decembrie 2010

Emotii.


Emotii, dar nu de toamna, nu de iarna sau altceva.Stateam posomorata`n pat, cu febra, frisoane si tot ce aduce cu ea o gripa.
-"Roxiiiii, am serbare.."
Perfect.Parca n`as lasa patul..dar nici sa`l las singur la serbare.Stiu cat de importante erau pentru mine, cum as fi putut sa nu`l insotesc? Ok.Ma imbrac cu greu, imi iau si tocuri sa par mai inalta, nu de alta dar dadeam ochii cu diriga care de fiecare data cand ma intalneste imi aminteste ca nu am mai crescut, nici macar nu m`am pieptanat si aveam parul ca o capita de fan, dar...raceala asta!
Ok.Urc scarile fostei mele scoli, deschid usa, nu intru bine si dau peste bradul care`l impodobeam cand inca eram pe acolo, il cunosc atat de bine dupa crenguta indoita...tremur, intorc privirea si apare si fosta mea diriginta..
-Hai, hai Roxana, ai ajuns?
Cu greu dau din cap si urcam scarile impreuna.Surpriza, serbarea avea loc exact in fosta mea sala de clasa, sala de romana.
Deschid usor usa si intru, erau atat de agitati incat au doborat un bradulet, ies pe coridor..si parca ma vedeam.Imi aminteam cate batai, plansete, rasete si certuri au mai fost in fata acelei sali si parca ma bufnea rasul..dar in acelasi timp si lacrimile.
Ok.Intru din nou.Pasesc usor pe podeaua care scartaia si toate privirile erau indreptate catre mine.Teama.Ma asez exact in fosta mea banca, a treia de la usa.Inca erau insemnarile mele imprimate`n banca si abtibildul cu Superman.Eram atat de emotionata.In cateva minute intra si cativa dintre profesorii care m`au invatat ce e mai bun, cea ce stiu, m`au invatat sa fiu eu.Simteam cum imi sarea inima din piept cand exact fosta profesoara de biologie s`a asezat langa mine si mi`a strans mana cu caldura..( daca ar sti cate probleme am acum la biologie)..
Ok.Totul e pe cale sa inceapa.Doamna diriginta imi zambeste cu multumire.
A fost atat de..simpla serbarea..cateva cantece, poezii, o sceneta bine structurata, dar pentru mine a insemnat atat de mult..si ma chinuiam atat de mult sa ma ascund de privirile celorlalti..si totusi imi era atat de greu, chiar incercam, insa am cedat.Lacrimi.

[In ultimul timp, cam asta fac.]

miercuri, 15 decembrie 2010

Canta`mi povestea.


Acum, cand totul este alb, acum cand fulgii imi mangaie usor parul, cand vantul imi usuca buzele, acum cand simt mirosul iernii iar Craciunul sta sa bata la usa, acum cand am nevoie de caldura sufleteasca, acum cand lacrimiile`mi sunt inghetate, mainile`mi sunt reci, ochii`mi sunt tristi iar privirea pierduta, acum cand bradul asteapta singur, cand aerul inspira atata tristete...
Eu n`o sa te`ntrerup.
Canta`mi tu, eu tac.
Voi stii sa te ascult.

duminică, 12 decembrie 2010

Scrisori catre Mos Craciun


In urma unui incendiu, Emma ramane fara parinti iar fratele mai mare este de negasit.Fiind foarte mica este dusa la un orfelinat vechi de la periferia orasului.Zi de zi intreba unde sunt parintii ei, insa era mintita si de ficare data in alt fel.Anii trecusera, Emma avea 8 ani si cea mai mare dorinta a ei era sa`si gaseasca niste parinti care sa o iubeasca.Isi amintea vag ultimul Craciun alaturi de ei, primise atatea cadouri, si era atat de multa agitatie..insa la orfelinat viata nu era tocmai placuta.Avea o singura prietena acolo, dar cu ceva timp in urma a fost luata de catre o alta familie iar acum era singura, insa stia ca viata ei o sa fie una buna alaturi de familia adoptiva.In ciuda varstei sale fragede, Emma, avea o minte sclipitoare, stia foarte multe, si a inceput sa scrie si sa citeasca foarte repede, inca dinaintea celorlalti de varsta ei.Astepta mereu sa fie luata de la orfelinat, asa ca atunci cand vedea straini pasind pe poarta alerga cu bucurie in intampinarea lor, dar de fiecare data pleca in camera ei, dezamagita si cu ochii inlacrimati.
Era cu putin inaintea Craciunului, la orfelinat nu se pregatea nimic, nu se simtea mirosul imbietor al cozonacului, mirosul bradului, nu mirosa a Craciun.
A fost prima data cand Emma era foarte hotarata sa nu isi petreaca acest Craciun la orfelinat.A decis sa-i scrie lui Mos Craciun, chiar credea ca Mosul o sa-i vina in ajutor si o familie primitoare o va lua acasa.A inceput sa-i scrie in fiecare zi, pana in ziua Craciunului.

"Draga Mos Craciun,

eu nu iti cer papusi, dulciuri sau altceva, eu iti cer ceva mai mult, dar o sa fie singura mea cerinta.Vreau o familie, o familie ca a mea, vreau sa-mi gasesti o mama la fel de buna ca a mea, vreau ca acolo sa fiu fericita.Vreau sa simt spiritul Craciunului, vreau un brad mare, cu un ingeras in varf, vreau sa alerg spre usa sa deschid colindatorilor, vreau o familie."

Emma continua cu scrisori in fiecare zi.Se trezea dimineata si se pregatea, astepta ca Mos Craciun sa-i aduca o familie.Timpul trecea iar Craciunul astepta la usa dar Emma inca spera, avea incredere in Mos Craciun.
Ultima zi, Emma incepea sa`si piarda speranta.Ningea, era frig, iar ea astepta cu privirea atintita pe zapada care sclipea ciudat in curtea orfelinatului.Pasea incetisor pe podeaua care scartaia, deschide usa si iasa in curte, intinde bratele spre cer si priveste cum intunericul asteapta sa apara.Fara sa realizeze porneste spre oras, era atat de gandita incat nici frigul nu o putea oprii.Isi dorea atat de mult o familie incat ar fi facut orice.
Un tanar gros imbracat, cu o mapa in mana, cu parul zburlit si cu ochelari de soarece de biblioteca alerga innebunit pe strazile orasului, cauta un magazin, doar ca era ultima zi, unde mai putea gasi un cadou la o asemenea ora?
Emma era inghetata, se plimba pe strazile orasului fara a stii unde se afla sau incotro are sa mearga.Zareste bradul imens din parc si alearga spre el, se ciocneste de tanarul acela innebunit, Emma cade`n genunchi, el o ridica, o priveste in ochi, era inghetata iar parul blond era alb din cauza ninsorii, avea un chip angelic, maini mici si ochii mari si verzi.O prinde de mana si o ridica, o intreaba ce cauta pe strada singura si neajutorata, ii mangaie parul si o i`a in brate.Emma ii raspunde cu o voce tremuranda ca isi cauta o familie, iar pe drum ii povesteste tanarului cele intamplate.Deznadajduit, pleaca cu ea spre casa.Ajung in fata unei case mari, frumos decorata si o curte imensa.Au intrat, caldura, miros de scortisoara si portocale, bradul frumos impodobit, apare o "Ea", si era atat de frumoasa..o priveste cu caldura, o strange in brate, il saruta pe tanar si..
- De unde a aparut acest inger?
-Cautam un cadou perfect pentru tine, insa era prea tarziu, am gasit`o pe strada..stii, nu o puteam lasa asa, acolo..dar daca crezi ca deranjeaza..
-Ah..
-Da, o pot duce la orfelinat, pentru ca de acolo a pornit..
-Dar..
-Termina! E cel mai frumos cadou pe care l`am primit vreodata! Bineinteles ca ramane la noi!
-O adoptam? Emma, tu ce ai de zis?
-Vreau, vreau, sunteti tot ce mi`am dorit!

Emma, a fost adoptata, facand demersurile a aflat ca acel tanar care a gasit`o pe strada era chiar fratele sau.Avea o viata fericita alaturi de cei doi, acum da, era fericita.

"Draga Mosule,
iti multumesc pentru darul facut, iti multumesc pentru asta.Asa cum am promis nu o sa mai cer vreodata ceva."

Emma a invatat sa aiba rabdare, sa ceara si sa astepte, sa aiba incredere, sa pretuiasca, sa creada si sa iubeasca!

Sec.




Cand esti plin de iubire si n`ai cui sa`i daruiesti, cand esti plind de dorinta si totusi nu`ti doresti nimic, cand ura iti cuprinde sufletul si n`ai cum s`o alungi, cand tradarea nu o poti ierta, cand speri la nimic, cand plangi fara motiv, cand strigi in gura mare ca tie iti pasa iar el nu te aude, cand alergi fara o tinta, cand vrei dar nu poti, cand spui nu si ar fi trebuit sa spui da, cand lor nu le pasa iar tu vrei sa`i strangi in brate, cand te cearta, cand iti reproseaza, cand esti mintit cu nerusinare, cand razi fara motiv, cand increderea dispare, cand nervii te fac sa ranesti persoane importante, cand esti inteles gresit, cand trebuie sa renunti la prietenie doar pentru un moment de placere, cand ranesti fara sa`ti dai seama, cand tot ce faci iti iasa pe dos, cand vrei sa fie bine dar sfarseste rau, cand nimeni nu asculta atunci cand ai ceva de spus, cand te implici degeaba, cand te razbuni pe cei nevinovati, cand reusesti sa ranesti doar pentru a te distra, cand..


Si acum iti pun o intrebare tampita: Asta numesti tu viata?

"Moartea, inevitabilul sfarsit a tot ce exista..Era in el insusi.O simtea.Daca nu azi, maine..daca nu maine, peste treizeci de ani.Nu e tot una? Muncesc, urmaresc un tel, dar am uitat caa totul duce spre moarte!" - Lev Tolstoi.

duminică, 5 decembrie 2010

Tacere.




Tac.Ascult linistea asurzitoare si privesc in gol.
Craciun.Ma vad alergand prin zapada, mancand portocale, privind spre cer..scot limba si prind un fulg..copil, copil fara sperante..
Nickelback -far away, ridic mainile si ma prabusesc in zapada, cu asta se termina si melodia..si toate luminitele, brazii impodobiti, fulgii de nea, omul de zapada, stiu, sunt pentru mine.Un ultim dans, plec.Nu, nu privesc in urma.Nu am dupa ce.Nu intorc repede capul sa vad daca ai plecat, asa cum o faceam odata.Ma opresc o clipa, respir adanc si pornesc in graba.

...sa miroase a scortisoara, sa stau in fata semineului, sa ninga cu putere, sa simt miros de brad, sa astept cu nerabdare colindatorii, sa aud clinchetul clopoteilor, sa fim noi!

joi, 2 decembrie 2010


Bine, esti vinovat pentru tot! Din cauza ta, am ajuns asa, sa nu ma recunosc, sa stiu ca gresesc dar sa continui sa fac aceleasi lucruri, sa nu mai am constinta care sa`mi aminteasca ca am gresit, ca am intrecut masura, sa nu vreau pe nimeni atunci cand imi e greu, sa plang dar fara lacrimi, sa`mi inec durerea intr`un pahar de vin, sa ma plimb singura sub clar de luna, sa intreb "de ce?" si sa`mi raspund singura, sa ma simt singura atunci cand in jurul meu e plin, sa ma cuprinda nostalgia atunci cand petrecerea e in toi si sa spun ca sunt bine.Lasa`ma sa`ti spun tot, sa te critic, sa`ti tin morala, sa`ti spun ca ai gresit, sa`ti cer socoteala..
Sa mint! Sa nu recunosc ca`mi pasa, sa nu recunosc ca ai fost important, sa nu`mi arat inocenta pastrata, sa...plang!

Si tot, din cauza ta!

Te iubesc honey..te iubesc..

miercuri, 1 decembrie 2010

Padurea vesnic verde. (Dansul frunzelor)

Dimineata de toamna.Sovaiatoare, o frunza uscata incepe un basm.
"A fost odataa..." iar vantul o ingana, " a fost...".Increzatoare continua "a fost odata...", o alta frunza purtata de vant, ruginita de-atatea ploi a caror povara le-a purtat ii vine in ajutor " a fost odata ca niciodata.." dar se incurca si ea.Pluteau relaxate in vazduh, fiecare ar fi vrut sa continue povestea, insa vantul mereu le oprea si le purta printre crengile copacilor batrani.
-A fost odata..incepe prima frunza.
-A fost odata ca niciodata..adauga cealalta pe nerasuflate.
-A fost odata ca niciodata o padure vesnic verde, adauga o frunza abea cazuta dintr`un copac.
Vantul suiera melodios, ca o simfonie a frunzelor, iar greierii ascunsi prin iarba care se usca pe zi ce trece il acompaniau cu voiosie.
-O padure vesnic verde, unde copacii erau mereu infloriti, unde cerul era tot timpul senin iar soarele stralucea doar pentru a mentine verdeata padurii, adauga o frunza mai batrana.
-Fiecare fir de iarba era important, fiecare copac avea rolul sau iar in padure era o armonie de nedescris, povesteste o alta frunza aflata deja printre milioanele de frunze cazute pe pamant formand un minunat covor de frunze.
-Pasarile nu paraseau niciodata padurea vesnic verde, animalele erau pasnice si recunosctoare padurii pentru adapostul oferit, continua o alta frunza.
-Dar pana intr`o zi, se aude o voce groasa care nu semana deloc cu a unei frunze, ziua in care crengile copacilor se cutremurau, firele de iarba incercau sa se ascunda, animalele isi cautau adapost, frunzele susoteau intre ele iar greierii incetasera sa mai cante, a fost acea zi in care blestemul zanelor malefice s`a abatut asupra padurii vesnic verde, acea zi care nimeni nu credea ca va veni, povesteste un copac care parea ingrozit de cele petrecute.
Toate frunzele taceau, ascultau cu atentie cele spuse de copacul cel batran, il considerau cel mai bun povestitor, iar copacul continua.
-Aceste lucruri s`au intamplat acum foarte multa vreme, pe cand nici macar eu nu existam, insa stramosii mei au fost chiar acolo.Zanele malefice incercau sa distruga padurile din Tinutul Verde deoarece ele nu erau acceptate ca zane superioare.Planuiau sa distruga tot ce era verde si ele sa puna stapanire pe Tinutul Verde transformandu`l in cenusa si reconstruindu`l dupa bunul lor plac.Spiritul protector al padurii a incercat sa protejeze padurea prin fortele luminii, vantului si soarelui insa nu a reusit sa mentina verdetea padurii, frunzele ingalbenindu`se, soarele ascunzandu`si razele printre norii cenusii care isi faceau aparitia tot mai des iar iarba uscandu`se vazand cu ochii.Spiritul protector tanjea dupa verdeata pierduta, asa ca frunzele care erau intr`un proces de schimbare au decis sa o incurajeze pregatind un dans al frunzelor.La ceremonie, frunzele aurii au prezentat dansul lor pregatit pentru spiritul padurii numindu`l "Toamna".Spiritul protector a inceput sa zambeasca din nou si a reusit sa lupte impotriva zanelor malefice alungandu`le.Plecand, lucrurile aproape ca au revenit la normal, insa dupa foarte multa caldura, verdeata si frunze voioase aparea acea perioada sinistra in care copacii isi pierdeau podoaba.Numeau acest fenomen "Toamna".
Frunzele care ascultara aceasta minunata istorisire erau profund miscate, visau si ele la Tinutul Verde si la frunzele-eroi.
-Este o poveste adevarata? intreaba o frunza curioasa.
-Bineinteles, si s`a petrecut chiar aici, raspunde batranul copac.

luni, 1 noiembrie 2010

...el inca o cauta, neincetat. [Respecta-ti promisiunile]

Erau tineri, atat de tineri incat nu intelegeau care era rostul intalnirilor dintre ei.Aveau o varsta prea frageda pentru asta.Parintii insa erau de parere ca cei doi ar trebui sa sa casatoreasca cat mai curand, fiindca timpul trece iar frumusetea nu ramane pe veci iar ei vor murii fara sa-i vada fericiti si la casele lor.Erau lasati singuri intentionat, pentru a se cunoaste, pentru a se indragosti unul de celalalt.Ei erau preocupati de literatura, de compozitori renumiti, de natura si noile legi impuse de guvern, nici gand de casatorie.Cam asa au trecut aproximativ trei luni.In acest timp, ei se simteau bine impreuna, el era mereu atent, ii aducea flori si ii saruta mana la plecare.Astepta cu nerabdare urmatoarea vizita si se pregatea cu ceva timp inainte pentru sosirea lui.El nu stia ce subiecte sa mai atinga pentru a-i atrage atentia si mereu gasea ceva nou si interesant.Discutau pe diferite teme ore intregi si uneori era invitat sa ramana si la masa.Parintii lor erau atat de fericiti vazand asta incat au inceput pregatirile de nunta fara instintarea celor doi.Totusi, ei inca nu erau pregatiti sa locuiasca impreuna, sa intemeieze o familie si sa aiba grija de copii care vor veni.Exista o atractie intre ei, aveau nevoie de timp, insa toata lumea se grabea sa`i casatoreasca.Fata observase agitatia din casa si incerca sa afle ce se petrece insa nimeni nu era dispus sa`i explice ceva.Lucy, cea mai tanara servitoare din casa ei, incerca mereu sa`i povesteasca ce se intampla, insa mereu era intrerupta de celelalte servitoare ale casei.Intr`o zi, a gasit un bilet pe pat, in camera sa:

"Mara, aceasta zarva in casa este produsa de pregatirile pentru nunta ta cu Edan, toate acestea vor avea loc foarte curand.Te rog sa nu spui nimanui ca eu ti`am dezvaluit acest secret.Lucy"

Fata, cu lacrimi in ochi incerca sa se adune, sa gandeasca limpede, sa faca totul bine, fara a pune in pericol pe nimeni, cu atat mai putin pe Lucy care a fost atat de buna cu ea.A incercat sa vorbeasca cu mama sa, pe ocolite incerca sa`i spuna ca ea nu se gandeste inca la o nunta cu Edan, si ca are nevoie de timp pentru a`l cunoaste mult mai bine.Era mereu contrazisa cu argumente puternice din partea mamei sale.Era confuza, nu intelegea de ce atata graba, de ce vroiau neaparat ca ei sa se casatoreasca.

-Mama, eu nu sunt pregatita, vreau sa cunosc lumea, sa devin cunoscuta si o sa am destul timp si pentru casatorie, pe urma.
-Fata mea, cine te va lua la 30 de ani? Acest baiat are tot ce iti doresti, gandeste`te si tu putin; e atat de inteligent, are si o situatie foarte buna in plus ar trebui sa recunosti ca te atrage foarte mult.Fara comentarii, te casatoresti!
-Dar mama..
-Nimic!

A aflat si motivul.Banii lui erau atat de importanti pentru familia ei iar prestigul si faima pentru parintii lui.Mereu incerca sa`i spuna si lui ce se petrece dar nu ar fi vrut sa para nepoliticoasa sau copilaroasa.
Intr`o zi geroasa de iarna, apare si el inghetat si abatut.A incercat sa para vesel, sa gaseasca inca un subiect captivant pentru ea, insa tristetea i se citea`n privire.Ar fi vrut sa iasa, asa ca a invitat-o afara, in parcul din apropiere.In ciuda zapezii, au iesit.Totul parea atat de magic.Putea fi, dar el era atat de suparat..incerca sa`i spuna ceva, insa ea nu intelegea nimic, nu reusea sa priceapa.Asa ca a inceput ea, prin a-i spune ceea ce se petrece, credea ca-i momentul oportun, asa ca l-a strans tare de mana si i-a explicat ce se intampla.A ramas atat de surprins, nu stia ce sa spuna pentru ca nu stia daca ea vrea, daca este pregatita, dar el o iubea atat de tare..asa ca nu se putu abtine sa nu zambeasca o clipa.Vroia sa-i spuna ca el e atat de fericit acum, dar nu putea sa nu vada zambetul sters al fetei.Timp de o saptamana el a fost plecat in alt oras, asa ca vizitele au incetat.Ii simtea lipsa, insa refuza sa recunoasca.Astepta cu nerabdare reintoarcerea lui, uneori se gandea ca ar trebui sa accepte casatoria cu el dar visul ei de a strabate lume`n lung si`n lat o impiedica.Spera sa vada toate minunatiile lumii si credea ca atunci cand ai o familie asta este imposibil deoarece trebuie sa te ocupi de ei.Poate asta era inca un motiv pentru care parintii ei vroiau sa o casatoreasca, pentru a o tine aproape.
Reintalnirea cu Edan a fost una simpla dar plina de emotie, el ii povestea ce a vazut si in acelasi timp ii arata si poze, se gandea ca ar fi vrut sa fie cu el si sa se bucure impreuna de cele vazute dar repede stergea gandul si zicea ca se gandeste la prostii.
Intr`o dimineata, trezita in urma unui cosmar, scoate o mica valiza, scoate cateva rochii, preferatele ei, cauta economiile sale care erau destul de consistente si decide sa plece.Era hotarata sa isi indeplineasca visul.Cand sa inchida usa camerei sale, isi aduce aminte de Edan si ii scrie un bilet pe care-l lasa pe pat.

"Edan, asteapta`ma! O sa ma intorc, o sa ma intorc la tine!
Trebuie sa`mi indeplinesc visul iar tu stii asta.
Sa nu ma cauti chiar daca va dura ceva timp.
Doar asteapta`ma!

Te sarut, Mara!"


A fost trist, statea mai mult prin parcuri si hranea pasarile abea venite din tarile calde.Nunta mult asteptata a fost anulata.Parintii ei nu o cautau, stiau ca ea trebuie sa fie bine, bucurandu`se de locurile pe care le vede.El era atat de dezamagit, stia ca el ii putea oferi tot ce isi dorea, o putea insotii, ar fi putut sa fie impreuna..
Au trecut ani si Mara nu s-a intors, nici o scrisoare, nimic.El inca spera, stia ca se va intoarce intr`o zi si asta`i dadea aripi.De multe ori tresarea cand vedea o femeie cu bucle aurii ca ale Marei insa ofta cand isi dadea seama ca nu e ea.O cauta prin locurile pe care ea obisnuia sa mearga, se gandea ca in drumul spre casa s`a oprit sa mai vada locurile pe care candva le adora insa in zadar.Nu era acolo.Lumea il credea nebun, a renuntat de mult la studii, urma sa devina medic dar a renuntat la tot, prietenii l`au uitat si vorbeau despre el ca despre un necunoscut.Scria deseori bilete si scrisori in care o implora pe Mara sa se intoarca la el, bilete in care o intreba daca traieste, daca s-a casatorit sau daca inca se mai gandeste la el.
Au trecut foarte multi ani iar Edan inca o astepta.Spera ca macar la batranete sa o aiba pe Mara langa el, spera sa moara linistit, alaturi de ea.
Intr`o dimineata, pe cand citea ziarul, cineva ciocanea in usa.
Grabit sa deschida usa, se ridica brusc si ameteste, a fost indeajuns pentru a cadea si a se lovii la cap.Mara, de la usa a auzit acel zgomot ciudat, iar el a reusit sa strige:
-Intra!
Mara, sfioasa ca de obicei, deschide usa incet si`l priveste.
-Edan, esti bine?
-Mara, scumpa mea Mara! Daca ai stii cat te`am asteptat, cat am sperat sa te reintorci, Mara, nu trebuia sa pleci!
-Edan, sunt aici.Asta conteaza!
Avea sange la cap iar emotia provocata de catre Mara il facea sa delireze.Vorbea prea mult, iar asta`l obosea.O echipa de salvare a fost anuntata.Mara il tinea de mana chiar si acolo dar pana la spital, a murit.
A murit zambind, plin de multumire stiind ca Mara s-a intors pentru el.
*Mara nu a mai trait mult dupa cele intamplate.Dar era implinita sufleteste pentru ca a reusit sa isi indeplineasca visul si a facut un om fericit.


[Cand am scris-o, spre final, am reusit sa plang.
Poate fiindca ascultam si o melodie care nu te lasa indiferent ci iti ofera o anumita emotie, o stare de melancolie. Richard Max - Right here waiting for you]

miercuri, 27 octombrie 2010

Fara cuvinte.


Dar eu nu stiu cum sa ma mai exprim, prin ce cuvinte sa spun ce gandesc, ce simt.Nu reusesc sa mai aseman sentimentele cu natura, cu obiecte, cu lumea in care traiesc.Nu stiu cum sa spun ca exista distanta, nu stiu sa demonstrez ca asta nu conteaza, nu stiu cum, nu pot, nu am prin ce sau prin cine.Nu inteleg cu ce ma ajuta daca tac, nu inteleg unde ma va duce acest orgoliu, aceasta incapatnare greu de stapanit.Vad cum imi pierd prietenii, cum las in urma ceea ce faceam cu zambetul pe buze si refuz sa fac aceleasi lucruri si nu inteleg de ce, nu inteleg ce ma impiedica.Vreau doar sa tac, sa ascult linistea, sa nu ma intrebe nimeni absolut nimic, sa aud si sa vad doar ceea ce vreau, sa nu`mi intrerupa nimeni gandurile.
Si visez ca se poate..

Voi, intelege`ti`ma!

vineri, 15 octombrie 2010

Printre ingeri.

Spital, teroare, teama, neincredere, rugaciuni, necunostinta de cauza.

-Ce s`a intamplat?
-O doza..
-O doza? Ce doza? Ce Doamne iarta`ma vorbiti aici?!
-O supradoza, vreau sa spun..

*Era atat de mare agitatia pe coridorul spitalului incat vedeam negru in fata ochiilor, tremuram, si vedeam totul in reluare, fiecare miscare era lenta iar rabdarea mea se scurse.


-Mama, vino repede la spital, nu stiu ce s`a intamplat cu el, hai..te rog!
-Ce? Nu pot...am si eu treburile mele, descurca`te, tu l`ai vrut!
-Mama...

*Inchide.

-Va rog, pot macar pentru o secunda sa intru?..As vrea sa`l vad..

*Era o asistenta, inalta, care impunea respect, parea rea, insa am ramas uimita cand mi`a raspuns cu caldura:

-Bineinteles, dar nu mult..starea lui nu e stabila.Riscurile sunt mari..
-Va sunt recunoscatoare!


*Doamne, e un inger..De ce a facut asta?

-Pui, trezeste`te! Asculta`ma..toata lumea te iubeste, nu pleca acum..eu te iubesc enorm, nu stiu ce se intampla cu tine..am nevoie de tine, i`am parasit pe toti pentru tine, nu poti sa faci asta, ramai cu mine..

*Si printre suspine lacrimile ii invadau fata.

-Vizita s`a terminat.

*Parc, copii, frunze, toamna, o banca libera, ganduri, neliniste.

(Mai tarziu)

*Este dus in salon.Il tine de mana, il saruta pe frunte, ii mangaie fata si suspina.Dupa multe incercari el deschide ochii.
O priveste indelung, o masoara cu privirea, incearca sa`si miste o mana, insa in zadar.Dupa o serie de incercari reuseste sa murmure ceva.

-Sa ma intorc eu pentru tine?!


[Sar din pat, plina de emotie, vroiam sa fie un vis, sa nu fie realitate, sa fie inca odata imaginatia mea bolnava..iar cand privesc in stanga mea, zambesc multumita.]

Acolo si nicaieri.


[A fost prima data cand am visat ceva atat de ciudat, ciudat pentru mine.Nu credeam ca as putea visa asa ceva.]

Ma cufundam printre randuri, iar somnul imi statea langa ureche.Ma gandeam ca nu trebuie sa adorm, eram mult prea fascinata de iubire, magie, fictiune si realism.Credeam ca sunt atat de treaza, de lucida, credeam ca sunt acolo.

Era un bal, asa ca in basmele lui Andersen sau Ispirescu, magia plutea in aer, printese, printi, zane bune, ursitoare, mese lungi cu bucate alese, totul parea atat de real..iar eu priveam din umbra, aveam o anumita tristete in privire, si simteam cum inima imi sare din piept de teama sa nu fiu vazuta.Eram foarte straniu imbracata, si ma intrebam eu de ce nu particip la bal? De ce nu am si eu o roche lunga si viu colorata ca celelalte printese, de ce nu am pasit pe covorul rosu alaturi de un print, de ce stau in intuneric, de ce nici macar in vis nu puteam fi fericita? Si nu gaseam vreun raspuns..Eram fascinta de dansurile lor, acele dansuri cu pasi atat de corecti, pe acea muzica imbietoare, imi placea sa vad cand schimbau partenerii, cand printesele erau conduse la locul lor dupa dans si le era sarutata mana.Chiar daca nu participam la bal, ma simteam atat de bine, atat de increzatoare...
M`am trezit atat de brusc, incat m`am enervat, vroiam sa stiu cum se termina toata aceasta poveste, ce rol am eu acolo si de ce am visat asa ceva?...Si telefonul suna..

Concluzie: Cand dormi, inchide`ti telefonul.S`ar putea de devii o printesa.

duminică, 10 octombrie 2010

Defaimare.


Puterea de a uita.Singurul lucru care`mi lipseste.In memorie, pastrez acolo si cel mai neinsemnat moment.Si mi`e atat de inchisa inima, ca si cum un bolovan o apasa, iar corpul atat de greu..de parca as sustine cerul cu bratele, si imi simt respiratia lenta, care se duce incet, apoi oftez si ma trezesc din vis.Si imi fac atat de mult rau, si ma intristez pentru cea mai mica prostie, si privesc in gol, si ma desprind de lumea vie, si incerc, si incerc..si trec, trec intr`o alta lume, una imaginara, una in care zambesc, o lume de basm, cum visam eu, o lume in care totul e atat de perfect, atat de minunat, unde soarele nu apune, unde noaptea nu vine si nu ma poate intrista, o lume in care nu dorm, o lume facuta pentru mine.


[Oamenii nu se pot vindeca de durerea emotionala.]

joi, 7 octombrie 2010

A true story with a black cat.


Era atat de mica, si a aparut de nicaieri, ma privea cu ochii mari si inlacrimati, era parasita, abandonata, nedorita, asta m`a facut sa ma gandesc la mine, nu trebuia sa ma pun in aceasi situatie, deoarece eram deja.Si ma vedeam pe mine, mica, firava, uitata, fara nimeni care sa ma protejeze.Vroiam atat de mult sa o ajut, sa o strang in brate, iar ea era atat de speriata incat nu stia ce sa faca.Ma gandeam la pisica pe care o aveam acasa, are pui, ar putea sa o hraneasca si pe ea, ar putea...Ma intrebam de ce a parasit`o mama ei? Nu o iubea? Sau pur si simplu a alungat`o deoarece era o pisica neagra?! Am luat`o in brate, se inghesuia la pieptul meu pentru a se`ncalzii si imi lingea gatul cu limba ei calda.Ma simteam bine, stiam ca fac un lucru bun, si ca in acest fel ea imi multumeste.Acasa, ceilalti pui se ascundeau de ea, iar eu puteam vedea durerea`n ochii ei.Se retragea intr`un colt, punea botul pe labe si incerca sa se faca nevazuta.Imi amintesc cum faceam acelasi lucru, cand imi puneam privirea in pamant si imi lasam parul sa`mi acopere fata plansa.
Aimee, o cauta cu privirea, ii lingea labutele, si o alapta.Incerca mereu sa se imparta, sa aiba grija de toti, sa`i iubeasca`n egala masura, insa ceilalti pui o vroiau pe Aimee doar pentru ei, Baako era considerata o intrusa.Cu timpul, Aimee renunta la puii sai deoarece o indrageste mult mai mult pe Baako, asta pentru gingasia ei, pentru faptul ca era atat de mica si de cuminte, renunta sa isi mai alapteze puii si isi dedica timpul si energia pentru nou venita Baako.
Asta dovedeste ca nu conteaza de unde vii, daca ajungi in locul potrivit.Ca nu conteaza cum arati daca stii sa te faci placut.Ca nu conteaza daca esti alungat de cineva care nu te doreste, daca tu esti iubit de un strain.Conteaza sa fii tu insuti.Asta ma face sa fiu eu....eu...


Is in our blood.

marți, 28 septembrie 2010

Intrusa.

Aceleasi locuri, aceleasi.
Si vad cum cad frunzele, ultimele frunze, imi fasaie cate una sub picior, iar eu..eu incerc sa le pastrez vi, sa ramana pe veci.Ma lovesc de aceleasi crengi, ma tai in aceasi frunza, rup aceleasi flori, privesc norii care pareau rosii de dor, aud acelasi "muuuu" de care radeam cu pofta..vad aceiasi cai de care imi era teama si ma ascundeam ca un copil, ii vad cum cauta un ultim fir de iarba, ma asez in acelasi loc, pasesc cu teama, de parca as putea strica ceva, simt ca acolo nu mai e locul meu, nu...si toata si toata acea frumusete izbitoare imi cere sa plec.Vad acelasi pamant uscat si plin de frunze..privesc inapoi si promit ca nu o sa mai pasesc vreodata pe acolo...

Ultima zi.Ultima data.Ultima...



[Mda, nu ma puteam abtine]

luni, 20 septembrie 2010

Viata pe care nu mi`o doresc.

Am primit`o, dar am primit`o degeaba.Inteleg ca nu reusesc sa fac nimic bun cu ea.Si imi retrag cuvintele, gandeam prost cand ziceam ca exista prietenie, iubire, pace, incredere si alte bazaconii de acest gen.Nu sunt facute pentru mine, sau eu nu sunt facuta pentru ele.Si eu nu am texte`n cap gen "viata e o curva", gresit.Viata e asa cum ti`o faci iar eu o fac de rahat.Viata? As renunta la ea destul de usor, pentru ca, sincer, nu prea am nevoie de ea.Oricum am de gand sa mor pe la vreo 30 de ani, Claudia stie.Am zis, bine, e doar o perioada tampita si trece, dar nu.Am gandit prost.Viata nu conteaza atat de mult, viata e doar o scara cu multe trepte pe care tu trebuie sa le urci, daca nu ai ajuns in varf, te`ai chinuit degeaba.Si atunci, eu de ce sa incerc in zadar?
Orice fac, e degeaba si spre final ajung sa sufar.Bine, asta nu are legatura.Si cand ti`se pare ca totul e perfect, viata, de parca am avea nevoie, ne trezeste si ne arata cruda realitate.Si inca odata iti dai seama ca traiesti degeaba.
Ar merita s`o vinzi, s`o pui in mana diavolului!



( Nu o sa inchid blogul, o sa`mi aminteasca de vremuri bune, dar nu o sa mai postez...presimt ca nu o sa mai am inspiratie, sau o sa scriu aberatii, cum fac de obicei)

"Nu sta..."

vineri, 17 septembrie 2010

Iluzii.

Iubesc tot ce nu poate fii iubit.Traiesc doar fum si iluzii.Ma avant in intuneric ca pestele pe uscat.Imbratisez vise.Te caut doar acolo unde stiu ca nu te voi gasi vreodatata.Inghet printre amintiri.As vrea sa fie altfel insa nu am puterea necesara pentru a schimba lucrurile.Si uit, uit tot.Uit si ceea ce nu vreau, inchid ochii si totul trece.Ascult vantul, soapte, vad lumina, inteleg intunericul, refuz, refuz sa ofer, sa ofer bogatia sufletului meu, suflet inghetat.

Despre incredere.

-Ai incredere in mine?
Mereu aceasi intrebare.Poti avea incredere doar in acele persoane care nu te`au dezamagit vreodata, care stiu ca ai suferii daca ar face ceva gresit, in acele persoane pe care le cunosti.Si da, increderea este prezenta in orice fel de relatie.Increderea deplina/absoluta, este la inceput, continua asa pana cealalta persoana te dezamageste intr`o anumita masura, si increderea scade.La mine increderea se masoara in grame, cu fiecare greseala se duce un gram..si nu o pot recupera.Uneori, doare sa stii ca ai oferit toata increderea ta cuiva, iar acum esti profund dezamagita.Increderea se castiga greu si, intr`un moment de neatentie, dintr`o prostie, se pierde intr`un minut.

De ce se calugaresc fetele?


Cu siguranta dupa o deceptie, dupa un sir de dezamagiri, dupa tradare.Aleg aceasta cale pentru a demonstra ca pot fii iubite, iubite in alt fel.Aleg acel fel de iubire care nu raneste si nu lasa urme dureroase în inima — iubirea pentru Isus.Acea cale de tacere, liniste, implinire si credinta.Ele percep dragoste dintre un barbat si o femeie ca un izvor de suferinta, un cerc de tradare si minciuna.

joi, 16 septembrie 2010

Acolo.


Stau.Ma gandesc.Vreau.Simt.Tremur.Am un nod in gat care ma face sa plang.Vreau doar sa..sa nu se intample nimic.
Si imi dau seama ca, totusi, nu sunt atat de fericita precum par..ca nu sunt toate la locul lor..aranjate asa cum imi place mie, ca nu totul este perfect asa cum imi doream...si ce simt nu pot explica, nu`mi pot explica mie..tot ce am defapt nu exista si tot ce gandesc defapt, este o mare prostie, o poveste pe care o cred doar eu.
Si simt cum pamantul imi fuge de sub picioare, vad ca in jurul meu nu exista dragoste, prietenie, respect sau bunatate, stiu ca ceea ce urasc mai mult sta chiar langa mine si imi urmareste subtil fiecare pas.Sunt sigura ca egoismul nu e o calitate insa nu fac nimic pentru a schimba asta, stiu ca eu nu pot oferii ceva bun, stiu ca nu pot.Casa imi pare un iad, unul singuratic, cu un aer trist, fierbinte, care`mi arde lacrimile...

Asta`mi darama visele...

miercuri, 15 septembrie 2010

Ca totul se poate schimba peste noapte..

Ea? Ea era o fata simpla, fara prieteni, fara familie si singuratica.Nimeni nu o baga`n seama, nu vorbea cu nimeni, iesea doar seara pentru a nu fii recunoscuta.Ultimul sau an de liceu se anunta a fii cea mai urata perioada din viata ei, avea sa ramana`n ultima banca, sa atraga priviri, sa fie numita "ciudata" in continuare..dar ea nu facea nimic ciudat, faptul ca era singura nu i se parea un lucru ciudat.Aproape ca nu zambea niciodata, decat atunci cand il vedea pe el.
Dar el? El era un fel de crai, unul pe care nu`l puteai cucerii cu una cu doua, era mandru si nu dadea importanta fetelor, cu atat mai putin ei.Era mereu preocupat de fotbal, masini, si prietenii lui.
Cea mai mare dezamagire pentru el a fost atunci cand a trebuit sa se mute pe o alta strada, lasand prietenii, magazinul din colt, si camera cu geam la strada pe care`l sarea deseori, in urma.O alta dezamagire a fost atunci cand a aflat ca vecina lui va fii ea.

Intr`o dimineata, l`a vazut iesind grabit din casa, alerga spre scoala, ar fii vrut sa`l strige, dar i se taiase rasuflarea.Si totusi era atat de fericita stiind ca`l are mai aproape cu o strada..
La scoala era mereu singura, era obisnuita sa se strige dupa ea "ciudato", asta nu o mai deranja, iar faptul ca el statea cu o banca in fata ei o multumea pe deplin.
Asa a continuat aproape un semestru, zilele deveneau tot mai friguroase, mai scurte, noaptea i se parea un secol...iar intr`o noapte, BUF!
Se ridica incet din pat si se indrepta spre geam, casa lui era`n flacari.Alerga desculta pana la el, insa nu avea pe unde intra, gasise un geam deschis, era decisa sa`si riste viata pentru el, pentru ca el era singurul motiv pentru care respira, in ciuda tipetelor mamei sale, ea intra.Il gasise printre fum in camera, pe jos, respira incet si o prinse de mana.Intre timp echipele de salvare au ajuns, au reusit sa stinga in mare parte incendiul, intrase dupa amandoi, erau teferi, dar parintii lui..
El s`a ales cu rani si arsuri, ii pierise toata frumusetea, era..un monstru.Dupa pierderea familiei sale a urmat o perioada trista, grea si plina de lacrimi.O ura pe fata.Ii reprosa mereu asta.Prefera sa moara.Insa ea era singura care vorbea cu el si incerca sa`l ajute.Nimeni nu`i era alaturi.El prefera sa ramana singur, chiar daca locuia in casa ei.
Curand si`a dat seama cat de mult incearca ea sa`l ajute, acea fata neinsemnata, simpla, ciudata...era cea care`l ajuta moral, si se intreba ce ar fii facut daca ea nu ar fii fost.A invatat sa pretuiasca ceea ce are, a invatat ca un suflet nevinovat e mai important decat un meci de fotbal, o masina, sau prieteni falsi.A inceput sa iasa din nou afara, insa nimeni nu se apropia de el..asa ca o strangea pe ea tare de mana si o ruga sa nu`l paraseasca vreodata.
Dupa cateva operatii estetice, a inceput sa fie din nou el, dar nu a uitat cine a fost langa el atunci cand i`a fost greu.Ii multumea zi de zi...Iar acum o iubeste nespus.

vineri, 3 septembrie 2010

Adevarul despre o fiinta fara suflet.

Da, fara suflet, fara constiinta, fara umpic de mila, egoista, meschina, bagacioasa, care nu iubeste pe nimeni, nu ofera decat rautate, mai simplu:CU INIMA DE PIATRA.Intreaga ei viata a facut doar rau, cu sau fara voia ei, nu a apreciat niciodata pe cineva, oricat de bun ar fii fost, nu recunoaste nimic din ce face, nu iarta, nu ajuta si rade de cel in primejdie.Te indragostesti de ea ca prostu` fara sa`ti dai seama ca te`ai indragostit de cine nu trebuie.Pare buna, cu un suflet imens, gata sa`si riste viata pentru tine, te inseli.Sigur urmareste ceva.Tu astepti, in zadar.Nu o vei putea uita, te tine legat de ea, amintirile nu dispar.Rautatea ei nu are limite, face rau doar printr`un singur cuvant sau privire, te inseala, te minte, mereu are ceva`n cap, mereu face aceleasi rautati, o sa`ti spuna la nesfarsit ca nu era intentia ei, ca nu vroia sa te raneasca, ca tine la tine..Un sfat?!..Uit`o!

luni, 30 august 2010

Mare.

Apa adanca si involburata, parca clocoteste, si ma cheama.Miroase a ud, a alge si pesti morti, miroase a otrava.Prinde viata, rade si plange in acelasi timp.Singuratatea o face dornica de razbunare si prin magia ei ii cheama iar ei, vrajiti, alearga nedumeriti dar increzatori spre moarte.Prieten ii este doar Soarele care isi lasa razele asupra ei, care ii mangaie cu tandrete pletele, ii sopteste cu caldura "`Neata!" iar ea il intampina cu calmul valurilor.
Este neincrezatoare si mereu nelinistita, luna o amageste, spera ca noaptea sa treaca mai repede pentru al revedea, iar in zori el o imbratiseaza cu razele sale puternice.
Toamna, stie ca`l va zarii pentru ultima data printre norii cenusii, ii va lipsii in tot acest timp, deja asteapta vara.

sâmbătă, 28 august 2010

Ai grija ce`ti doresti, s`ar putea sa se`ntample.

-Bine, bine! Lasa totul asa, lasa`ma`n pace!
-Cum sa te las?! Ce ti`am facut? Niciodata nu esti multumita!
-Ce nu`ntelegi? M`am saturat!
-Tu nu te gandesti la nimeni decat la tine, nu iubesti pe nimeni, nu intelegi ce inseamna iubirea, esti ca si tactu`!
-Ti`am zis eu sa ma faci cu el? Daca vroiai un copil normal trebuia sa cauti un om normal! Uita ca`s fiica ta! Uita de tot, m`am saturat, ce parte nu`ntelegi?!


*Cam asa decurge cearta intre cele doua, ambele cu lacrimi in ochi, urland cu toata puterea una catre cealalta.



-Pe tine te am, tot ce fac, fac pt tine, si tu..
-Omoara`ma atunci! Infiaza pe altcineva, oricum nu`ti doresti un "drac", asa cum ma alinti tu, langa tine.
-Sa nu mai astepti nimic de la mine, niciodata!


*Dupa 10 minute.Fata, intinsa`n pat.


-Inca o cearta, o urasc, nu o mai suport, ma aduce in pragul disperarii.Vreau sa mor, sa...sa fiu eu si...eu si atat! Ma gandesc cum ar fii daca as murii, daca...


*Se gandeste ca acum, ar fi ideal sa moara, oricum isi doreste de mult, oricum ea nu poate iubii pe nimeni, cum spune mama sa, oricum ea...ea vrea sa moara.Se ridica usor din pat, ajunge la cutiuta cu medicamente.

-Nu, nu asta.Da, asta. 1, 2, 3, 4....7, 8.Perfect! Le iau cu Cola!

*Se aseaza in pat, lacrimile dau buzna pe fata sa palida, asculta melodia ei preferata, ultima dealtfel, asteapta sa moara, insa, deocamdata, fara niciun rezultat.


*Dupa 10 minute

-Capul imi vajaie, in stomac simt un vartej, nu`mi pot misca mainile, ce se`ntampla? Mor?!


*Apare mama ei.

-Bine, uite, imi pare rau, nu trebuia sa spun asta, ma scoti din sarite uneori.Esti fica mea, te iubesc asa cum esti.

*Fata murmura ceva, dar nu intelege nimic.

-Ce s`a intamplat cu tine? Te simti rau?

*Observa medicamentele langa pat.

-DUMNEZEULE, NU!

*Plange, o strange`n brate.Fata era palida, privea intr`un singur colt iar din cand in cand ii curgea cate o lacrima.In cateva momente este dusa la spital, fiind in coma i`se deruleaza momente din viata ei, de cand era mica, cand mama ei o invata sa mearga, cand o ducea`n parc, primul ei sarut, pana si ultima certa cu mama ei.Apoi vede cu cata durere plange mama ei, simte cum o strange el de mana, aude vocea doctorului care spune:

-Facem tot ce putem, sa speram ca va fii bine.


*Acum isi doreste sa ramana cu ei, sa uite cele intamplate, insa era invaluita intre lumina si intuneric, iar decizia finala nu era a ei.Lupta nu s`a terminat, se zbatea intre viata si moarte, incerca sa deschida ochii, sa se miste, sa spuna, macar pt ultima data, ca`i iubeste enorm, ca are si ea sentimente la fel ca si ceilalti.In zadar.Dupa cateva momente s`a asternut o liniste asurzitoare si o bezna de nedescris.Nu stia ce s`a intamplat, daca inca traieste sau nu.Simte doar caldura mainilor lui.

*Dupa 2 zile

Asezata intr`un sicriu, imbracata`n alb, inconjurata de multime, mama care plange, el care o priveste fix, preotul care canta si o stropeste cu ceva urat mirositor.Tot ce vede i`se pare un vis, un cosmar mai bine zis, o priveste pe mama ei, vrea sa o mangaie, insa privirea ei o sperie si o intristeaza.Se retrage catre el, ar vrea sa`i spuna ceva, sa`i spuna ca el era tot ce avea mai bun si mai sfant pe lume, dar nu putea, ceva o tragea inapoi.

*Dupa o ora

Aude tropote, urlete, vocile celor dragi, simte o durere cumplita in piept cu fiecare bolovan de pamant aruncat peste sicriu, insa nu vede nimic.Usor, tot zgomotul acela ingrozitor s`a dus.Nu aude, nu vede si nu mai simte nimic....
S`a terminat.

Atunci cand minti....

Atunci cand minti, ce simti? Ce simti atunci cand tot ce spui e inca o minciuna trecuta pe acea lista plina de neadevaruri, cand ajungi sa faci din asta un hobby, cand incerci sa te minti singur dar nu poti ascunde crudul adevar oricat de mult ai incerca, si totusi, ce simti? Increderea e un sentiment pierdut pentru tine iar adevarul ti`se pare ceva ciudat, o chestie pe care tu nu o poti intelege, si mereu minciunile ti`se strecoara`n minte, mereu inventezi ceva, cu siguranta ceva nefolositor.

Si se spune ca "minciuna are picioare scurte", un lucru partial adevarat.Cei care au minciuna`n sange, cum se spune, nu se vor da de gol rapid, iar minciunile lor pot darama ceea ce altii au cladit in ani, bineinteles ca acele minciuni doar un mincinos/mincinoasa de prima clasa le`ar putea inventa, iar minciunile lor pot dainuii pe veci.In schimb, cei care nu pot fii altcumva decat sincer, atunci cand incearca sa stracoare o mica minciuna sunt prinsi imediat.Oricum, sa minti sau sa fii mintit e cea mai mare porcarie, pur si simplu doare sa aflii ca ai fost mintit/a.

marți, 24 august 2010

Magie.











Post pentru Cristy. ( cooopileee >:d<)


Cea mai mare problema -Sarutul.

Ok.Fiecare o face`n felul sau.Uneori ne cuprinde teama, si nu stim cum sa reactionam, ne blocam si nu stim ce ar trebuii sa facem.Emotii, atat.Pentru asta ai nevoie doar de creativitate, sa fii tu, sa incerci sa te simti bine, atat tu, cat si partenerul tau.Fiecare relatie, presupun, incepe cu un sarut, bineinteles ca se termina cu o cearta; ca de obicei, inceputul isi are frumusetea sa iar sfarsitul pare un infern.Bun, pentru unii un sarut nu inseamna foarte mult, insa altii il considera cheia unei relatii.

Primul sarut.

-fiori
-emotii
-groaza
-teama
-nesiguranta

THE KING OF HELL: ceva de genu: imi iau tenisi in mana si fug cat ma tin picioarele..

:) Cam asta e.Dar, o sa fie bine, o sa`ti placa:)

luni, 23 august 2010

Undeva la sfarsitului luniii August

Suna telefonul. Ora 19:45


El - Cum ai putut, de ce? De ce tu?!
Ea - Ce s`a intamplat? Unde esti? Asteapta...
El - Asculta, am aflat tot, intelegi cum ma simt?!
Ea - Spune`mi, unde esti? Asculta, nu fa asta, ai incredere, asteapta`ma!
El - Pfff...

*Rasufla greu, din voce i se simte durerea.

Ea - Te iubesc, ma`ntelegi? Spune`mi, unde esti?
El - De parca nu ai stii..

*Inchide.

Ea - Dumnezeule, ce s`a intamplat?

*Si cu aceste cuvinte sare din pat, darama tot ce`i sta in cale, iasa desculta si alearga spre el.Pe fata ei se citea spaima iar mainile`i tremurau.Toata lumea se intreba daca nu a innebunit, insa ea nu se gandea decat la el.Spera ca`l va gasi acolo si asa a fost.Zacea pe nisipul umed si urat mirositor langa apa aceea curgatoare, inconjurat de insecte.
A izbucnit in plans, a alergat pana la el, a cazut in genunchi si...

Ea - Cum poti sa crezi? Cum, eu? Nu as putea face asa ceva..Crede`ma!

*El ii priveste picioarele insangerate, o apuca de mana si o strange tare.

El - Cum pot fi sigur de asta? Speram sa nu se`ntample..

*Si ii mangaie parul nepieptanat.

Ea - Asculta, o s`o spun pentru ultima data, caci ti`am spus`o de o mie de ori.Increderea este totul iar dragostea la fel, impreuna nimeni si nimic nu le poate invinge, niciun fel de rautate, minciuna, tradare, neincredere sau vreo forta malefica.De ce nu vrei sa`ntelegi ca te iubesc?...

* Spunand aceste lucruri, se ridica cu greu si incearca sa plece, picioarele`i erau grele si rosii, inima apasata, mintea ravasita si simtea ca totul s`a terminat.Deodata...

El - Asteapta, nu se poate!

*Si alearga dupa ea.Era slabit, fara nicio putere.Cad amandoi in genunchi, ii apuca mana fetei, ii sterge lacrimile, o saruta pe frunte si ii spune:

- Inteleg ca am procedat gresit, vreau doar sa ma ierti, te iubesc mai mult decat orice.Promit sa nu mai las pe nimeni sa intervina intre noi, niciodata.Ai dreptate, increderea este totul..

Ea - Cu siguranta ai gresit, o sa`ncerc sa uit asta..

*Si il saruta..


*Adorm imbratisati chiar acolo, sub un copac, avand grija unul de celalalt.Ea adoarme in sfarsit linistita iar pe fata ei plansa apare un zambet sters.
O saruta pe frunte si dorm linistiti.

miercuri, 18 august 2010

Poveste ei II - continuare









5 augus 2010 - 3 ani si 3 luni..

"Penibila zi.Simt ca imi cade cerul in cap, m`am certat in ultimul hal cu el, mama nu ma mai recunoaste iar eu simt ca ma prabusesc.Vreau doar sa mor."




7 august
"Lucrurile s`au cam schimbat.Ma simt, bine, implinita.Totul s`a petrecut repede, cand mi`a spus ca..sunt cea mai frumoasa de la aceea petrecere.Lucrurile au revenit la normal."


14 august.

"Ok.Gelozia lui devine insuportabila.Devin agitata chiar si atunci cand cineva imi face un compliment, stiu ca va urma o cearta crancena."

15 august

"Cum ziceam.Inca o cearta, aceleasi motive.Asta imi omoara si cea mai mica picatura de iubire pe care o simt pentru el.Iar el, ma strangea in brate, imi spunea ca ma iubeste.."Trezeste`te..revino`ti..te iubesc, intelegi?" asta dupa o alta cearta, dupa ce m`a vazut undeva jos, cazuta, fara umpic de putere, cu ochii inchisi, palida.

18 august
"Mama e decisa.Nu vrea sa mai auda ceva de el.Iar eu..eu nu stiu ce vreau.Incerc, dar tot ceea ce face imi da fiori si ma face sa nu ma gandesc doar la iubire si la el ci la tot ceea ce inseamna gelozie si cearta."

luni, 16 august 2010

Speranta..


Mda.Ziceam, "nu o sa am vreodata nevoie de el, pot sa fac orice, singura".Ok.M`am inselat inca odata.Mereu fac asta.As fi renuntat atunci, la tot, tot ce aveam, tot ce insemna viata, exact in acel moment, daca nu erai tu.Ai reusit sa ma convingi ca totul o sa fie bine, atunci cand eram devastata, cand lacrimiile nu mai aveau loc pe obrazul meu, mi`ai spus sa am incredere in mine.Stii, vreau sa`ti multumesc intr`un fel..insa n`am gasit alta modalitate decat asta.Intelegi de ce zic ca esti special?!!

miercuri, 11 august 2010

Awake and alive.





La fel.Ma simt de parca as fi picat din alta lume, nici nu stiu daca sunt eu sau altcineva.Tot ce am, defapt, nu exista si tot ce gandesc este o mare prostie, o poveste pe care o cred doar eu.Ma simt mai rau decat oricand.Nici sa mananc, sa dorm, sa fac ceva..nu pot.Noaptea nu dorm, dar am cosmaruri.Adica cum? Visez cu ochii deschisi?! Ok.Ziua nu mi`e somn, de parca ar fi ceva obisnuit sa nu dorm noaptea, nimic ciudat. Parca imi astept sfarsitul, parca nu sunt eu, nu ma recunosc..arat de parca m`am ridicat dintr`un sicriu, imi dau lacrimile doar cand ma gandesc la asta.Imi vin in minte tot felul de lucruri, visez ca ar trebuii sa`mi iau ramas bun de la toti..si o fac..apoi ma trezesc brusc si imi dau seama ca a fost doar inca un vis, un vis cu ochii deschisi.De parca as fi fost acolo.Nu pot sa nu ma gandesc la asta.Zic, sunt nebuna.Dar cum sa nu fiu cu atatea ciudatenii in jurul meu? Normal, aceste "ciudatentii" pe care le vad/cred/simt doar eu..stiu ca sunt adevarate.Da, imi pierd si ultimul strop de putere, ma prabusesc.

Da-i afara!
Mortii lor, zi-le sa plece, fa-i sa dispara! //:Spike-Tango.



...sa nu`mi pierd mintile, fiindca asta e tot ce mi`a ramas.


Iti multumesc tie, pentru increderea acordata.

joi, 5 august 2010

Povestea ei





Era un inceput, ca oricare altul, fara prea multa iubire, doar cate o privire mai ciudata si un sarut furat.Totul a decurs frumos pana cand..a intervenit tradarea si neincrederea.
Ea nu avea rabdare, se plictisea repede, asa ca relatiile ei se masurau in zile.Pe parcurs, el s`a indragostit de ea, neatentia ei il atragea mult mai tare.Teama ca ea va pleca, il retinea sa`i marturiseasca ceea ce simte.Dupa putin timp a aflat ca ea va ramane.I`a propus sa devina iubita lui, a acceptat cu greu deoarece nu simtea pentru el decat o simpla atractie.O relatie..in care el era in stare sa faca orice pe cand ea, nu.Il insela de fiecare data cand avea ocazia.El, la randul lui, nu o facea.O iubea.Se certau de fiecare data cand el afla ca ea l`a inselat, iara..si iara..Si chiar se desparteau, pentru o zi.
Dupa ceva timp, el a refuzat sa mai accepte ceea ce facea ea, a pus o singura conditie.."Ma inseli, ne despartim."



Pagini de jurnal.


"Despartiti.Imi dau seama ca totusi, nu e bine ce fac.Poate..ar trebuii sa ma schimb.El chiar tine la mine."

4 zile mai tarziu.

"Mi`e dor de el.Ne`am impacat, totul pare roz, chiar asa e, asta simt.Si`l ador cand imi zice noapte buna.Cred ca am inceput sa tin la el mai mult decat credeam ca as putea.Totul merge atat de bine, nu ne despartim nici o clipa, defapt nu cred ca am putea sta despartiti nici macar o zi.Da, il iubesc."

Un an si 4 luni mai tarziu

"Relatia noastra se cam duce de rapa, defapt nu mai e ca la inceput..Stim prea multe, ne cunoastem prea bine iar el e foarte rece.A inceput sa umble aiurea, nu`mi da atentie, ma minte.Problema e ca, nu mai am incredere in el, mereu ma minte, nu inteleg nimic, si totusi zice ca ma iubeste"

5 mai 2010

"Da, 2 ani de cand suntem impreuna, nu s`a schimbat nimic, totul a ramas la fel."

12 mai 2010

"Refuz sa cred asta, dar e adevarat.M`a inselat cu cea mai buna prietena.Ne`am despartit."

3 luni mai tarziu

"Acum ne vedem zi de zi, dar nu suntem impreuna.Ne sunam, ba chiar ne mai sarutam..zice ca inca ma iubeste, cred ca si eu mai tin la el, dar imi e atat de greu sa`l iert..imi amintesc de fiecare data ce a facut si ma enervez la culme, iar cand nu sunt cu el ma innebuneste gandul ca nu stiu ce face sau cu cine este.L`am intrebat de ce a facut toate acele lucruri..a zis: "pentru ca tu ai facut la fel atunci cand eu te iubeam mai mult de cat orice pe lume".Oare vroia sa se razbune doar? Am aflat ca`l place alta fata, el zice ca ma iubeste pe mine..cred ca va trebuii sa ma hotarasc in aceasta privinta, sa ma gandesc bine daca`l mai vreau sau nu."



[Nu, nu`i povestea mea.]

miercuri, 28 iulie 2010

Sperante soptite printre picuri reci.


Vezi cum ploaia se abate asupra ta, cum soarele isi ascunde inca odata razele printre norii cenusi, toata lumea se grabeste spre casa, tu...tu astepti in ploaia calda si marunta.Si parca nu`ti gasesti locul, nici macar acolo unde, candva te simteai minunat. Ramai singur in ploaie, nu vrei sa pleci, iti doresti sa ramai acolo pentru eternitate, intr`o liniste asurzitoare.Nimeni nu ar fi capabil sa te faca acum sa zambesti, nu ai putea fi atent la ceva, doar privesti in gol..un gol, care va ramane gol.

Intelegi ca astepti ceva ce nu va ajunge vreodata.

Si te intrebi, daca ochii mei spun asta, de ce imi ceri o explicatie?

duminică, 25 iulie 2010

Avem in fata ochilor defectele altora, ale noastre sunt in spate"



Vedem defectele altora, ale nostre niciodata.Corectam tot ceea ce se poate, defectele noastre incercam sa le ascundem.Nu recunoastem atunci cand cinevaa ne atrage atentia asupra defectelor noastre si incercam sa le mascam cu diplomatie.
Nimeni nu este atat de puternic incat sa isi recunoasca singur defectele.Suntem constienti, ne cunoastem foarte bine atat calitatile cat si defectele dar le mascam atat de bine incat doar atunci cand rabufnim ies la suprafata.Uneori, ceilalti iti iubesc defectele.
Un defect poate fi considerat o calitate atunci cand stii sa`l controlezi.
Observam, corectam si atragem atentia asupra defectele celorlalti, ale noastre sunt invizibile.

vineri, 23 iulie 2010

Orgoliu ranit.


Oare?
Si zic, merit asta?
Inca odata? Si imi raspunde constiinta..
Da, cu varf si indesat.Ok, de acord.Am facut acelasi lucru, merit sa patesc la fel, nici nu incerc sa schimb ceva.Stiu ca asta trebuia sa se`ntample, sa`mi dau seama cat de neplacut e sa te simti in plus, sau pe dinafara sau ..mintita:-/
Ok.Fa`o!Arata`mi acum ca ai avut dreptate, enerveaza`ma acum, fa`mi zile negre, distruge`ma.Acum.
Atat.

sâmbătă, 17 iulie 2010

Iubirea si ura - sentimente identice.


De multe ori, iubirea se transforma`n ura.Stim ca intotdeauna se sfarseste asa.Chiar daca ne mintim spunand "am ramas prieteni, ne intelegem bine".Gresit.Exista chestii numite "amintiri" care de fiecare data te duc cu gandul la el/ea.Amintiri care le poti uita doar in momentul in care iubirea se transforma`n ura.Si atunci zici, "pai daca nu ma vrea, eu de ce s`o/sa`l iubesc?".Asta te macina si te face sa te gandesti la o multime de lucruri.E ceva complicat care te schimba total, care te maturizeaza intr`o anumita masura.Dureaza ceva timp pana uiti toata aceasta poveste si te minti intr`una ca`i esti prieten/a si va intelegeti foarte bine, asta iti prelungeste suferinta iar sentimentele tale devin mult mai profunde ceea ce nu cred ca`ti doresti.Intelegi gresit fiecare gest, privire, cuvant.Intr`un final iti vei da seama ca totul e in zadar, ca nu mai exista nici cea mai mica sansa de impacare.Atunci apare renumita ura si dorinta de razbunare.Asta depinde de fiecare in parte, in general fetele fac asta, unele chiar ajung sa faca rau persoanelor respective, altele raman cu inima inghetata si lipsite de putere.Isi vor gasii linistea in bratele altuia si tot ce a fost va fi dat uitarii.In schimb, cele care au ales "calea razbunarii" nu vor renunta niciodata.

Da, sunt sentimente identice doar ca iubirea e un sentiment construnctiv iar ura destructiv.

luni, 12 iulie 2010

Da, poti!


Mi`e dor...mi`e dor de ce?!
De ceva ce nu exista cred, de ceva care nu a fost niciodata, si nu`nteleg, totusi, care e problema mea?! Daca am exact ceea ce vreau, daca sunt cu el, daca am atatia prieteni care tin la mine, daca...daca.
Si totusi, acel gol, ramane gol.Poate lipseste ceva, dar ce? Poate nu`nteleg eu sau poate e doar o iluzie sau poate sunt nebuna:-/ sau poate..
poate nimic.Si o parte din mine se simte ca naiba, iar cealalta radiaza de fericire..


Da, simt cum imi pierd si ultima suflare, cum totul se preface`n scrum, cum intunericul domina lumea mea, o lume in care traiesc doar eu si atat, o lume in care nimic nu ma poate oprii.Si ma aud in ecou, si ascult ultima melodie ascultata atunci cand inca eram atat de plina de viata, si inca ascult...nu`mi dau seama ce se intampla insa stiu ca numai dureaza mult, vreau sa alerg..dar simt ca nu am picioare.Si ce sa mai zic? Nu cred ca ar mai fi ceva de spus..sau poate ca da, sau poate ca numai conteazaaaaa!! Si nu pot, nu pot sa fac ceva, vreau doar sa fiu singura intr`o liniste deplina..departe de tot, departe de toti si toate, departe de tot ceea ce ma indispune zi de zi, departe de aceasta insuportabila lume.Inconjurata de atata lume, dar ce folos? Pana la urma tot singura sunt.Si da, imi zic.."Da Roxy, incearca`n continuare, continua!"......

joi, 1 iulie 2010

Remuscari.


Bine.Vara si atat.Am asteptat cu nerabdare vara, ca sa ce?
Ca sa nimic.Doar cateva chestii absurde pe care nu le inteleg, defapt, inteleg chestiile astea, dar pe mine in niciun caz..Nimic diferit acum, poate doar o picatura de ceva simplu, ceva simplu care ma enerveaza la culme, care nu ma lasa sa dorm, care ma face sa cred ca realitatea defapt, nu exista.Regrete, minuni,neputinta.Si de cate ori sa repet..?!Asta e doar pentru mine, deci nu conteaza..Nimic numai ramane, nici nu ma grabesc sa fac ceva.Si mai trece o zi, si imi zic "constiinta e doar un nimic rasturnat in intuneric, nu pot s`o las sa`mi strice tot ce am reusit sa fac pana acum, nu pot sa ascult tot ce`mi reproseaza, nu pot s`o inteleg, insista prea mult".Si te contrazic, nebuno..n`ai dreptate!
Am obosit...




Nici un motiv sa plang.

marți, 22 iunie 2010

Si ar trebuii sa faci diferenta!


Strigi dupa mine "Emo"? Fac pe tine!
De la asculta rock la a te arunca de la balcon, este totusi o diferenta.
Si tu ma critici? Cine ti`a dat acest drept? Si crezi ca esti mai bun?Si zici ca ma cunosti, habar n`ai, nu m`ai vazut vreodata si ai impresia ca stii multe despre mine, gresit! Cunoaste`te pe tine, pe urma cauta informatii despre mine.Pai nici nu ma intereseaza ce crezi despre mine, nici macar nu te ascult.Si crezi ca acultand manele esti mai destept? Uite, baga`ti undeva muzica ta de rahat si scuteste`ma de comentariile tale stupide, n`au sens iar viata ta fara manele la fel!


El = nimeni. Ea = nimic. Eu = absolutul. El = te vreau Ea = te iubesc Eu = sunteti fraieri
(Chestie scrisa cu dedicatie pentru 2 tampiti)

Treaba cu "Eu, absolutul!" :))
Cine stie, cunoaste!

luni, 21 iunie 2010

Prietenii stiu de ce!





Si cum sa refuz o bere in Six?
Ar trebuii sa fiu nebuna..nu ca nu as fi, dar asta`i alta poveste cu un alt inceput..Si bine, pentru ca alturi de ei ma simt bine, de ce as iesi cu altcineva?!
Ok.Atunci cand te simti singur ce faci? Stai sa`ti plangi de mila? Nu.Vorbesti cu cei care te ajuta sa te simti mai bine, te fac sa razi si sa uiti toate povestiile plictisitoare care ti`se invart prin cap, asta ca sa nu zic "probleme". Si pentru ca acum avem nevoie de intelegere, cine o face mai bine decat ei?
Ai vreo 16 ani si habar n`ai daca e bine ceea ce faci..daca merita "sa lupti" pentru ceva anume, daca faci "chestii" doar pentru ca esti plictisit.Si uneori te lasi influentat, si multe persoane cred ca anturajul te schimba intr`o anumita masura...GRESIT! Asta depinde doar de tine, de caraterul tau, asa ca sa lasam povestea asta pentru alta data.
Si ne cunoastem de putin timp...si totusi ne intelegem atat de bine!...>;d<
Te iubesc vac orb prost!!:X
Ade >;d< Scuuumpa!!
Nikuuu` >;d< O singura chestie am de zis..Ucideeee taaaaattt!
Cristy, te omoor!! Recunosti ca am unghiile mai mari dekt tn?:)))
Georgyyy:X Miky:X Katha:X
Dany....ma abtin :"> Te:X
( lista continua...)



Fara prieteni ai fi doar o fiinta rece, singuratica si lipsita de amintiri!

Ea.


Ea, asa cum o vezi, exact asa.
Si crezi ca are ceva impotriva ta? Nu.Te inseli.
O caracterizeaza sinceritatea, onestitatea si bunatatea.
Bine, de unde stiu? Am simtit`o pe propria piele.
A acceptat cu diplomatie prostia facuta de mine, a stiut sa ierte, sa asculte cu calm ceea ce s`a intamplat si sa inteleaga toata acea poveste parca scoasa dintr`un film.
Ok.Si ziceam: "Nu ma va ierta vreodata, nici macar intr`un vis..." , si nu credeam ca va intelege vreodata, stiam ca era vina mea si totusi a stiut sa fure esenta adevarului, sa`l analizeze, sa`l inteleaga..
Dupa aceasta intamplare am inteles ca exista si persoane bune, cu suflet nobil, persoane care nu urasc doar pentru ca asa vor, aceea persoana esti tu, Ade.
[Multzumesc]

joi, 17 iunie 2010

Vis.


Aceleasi stari, aceleasi ganduri si intentii.Chiar daca totul s-a schimbat radical, am impresia ca sunt intr-o alta lume, singura, inconjurata de un nimic care ma blocheaza, nici macar nu aud, nu ma aud pe mine, cum te-as putea auzi pe tine? Si plutesc, plutesc in acelasi nimic.Incredibil! Ceata face totul mai infricosator, lumina nu patrunde pe aceste meleaguri, nici macar o raza..Intunericul domneste aici..Si de ce singura? De ce intuneric? Inca respir?! Cum reusesc..?

Ok.O sa ma trezesc.Imi joaca feste imaginatia.


Sa`mi revin. " Blaa....pe tine acolo te vad..."
Rahat.Habar n`am de viata mea :-/
Brb, o tzigara:d

vineri, 11 iunie 2010

Ceva ce nu poti uita.


Ma opresc un moment.Imi amintesc cu cata teama am pasit pe coridoarele liceului, cate emotii, teama de necunoscut..
Am reusit sa raman eu, sa nu las pe nimeni si nimic sa ma schimbe, tot ce a fost greu a trecut in primele saptamani, atunci cand ma invaluiau amintirile din generala si simteam ca nu o sa mai rezist mult.Dar, a trecut un an, si a trecut extrem de repede.Un an dificil, un an in care am inteles ca poti pierde si in acelasi timp poti castiga, nu conteaza cantitatea, daca ai castigat sau ai pierdut mai mult sau mai putin, nu conteaza prin cate ai trecut pentru rezultatul final, nu conteaza daca cineva iti recunoaste meritele sau nu, defapt, nimic numai conteaza.
Imi amintesc cum dormeam dusa, cu capul pe banca, Claudia tot timpul ma trezea urlandu`mi in urechi: " Roxyyyy, wakee uuuupp!!" Ajungeam in gara odata cu trenul, iarna, inghetata, intr-un tren..(prefer sa ma abtin).Am atatea de spus si totusi atat de putin timp..
Acum, stiu ca s-a dus ceva, s-a pierdut, nu-l voi putea recupera vreodata, si daca s-a dus, dus sa fie!
De azi, nu o sa mai fiu boboaca!

sâmbătă, 5 iunie 2010

Clipe peste care nu pot trece..


Nu pot, nu am cum, nu reusc, nu!
Simt cum ma sufoc, cum nervii mi`se plimba`n stomac, vad cum toate dispar in zare, cum visele mi`se naruiesc, cum ma distrug...cum incerc sa`mi fac viata mai scurta.Stiu, incerc sa uit tot, sa nu simt nimic, sa cred ca sunt doar eu si atat.Dar sa ma prefac ca nu s`a intamplat nimic? Sa zambesc? Sa fiu ironica? Sa`ti spun ca nu`mi pasa? Sa`ti spun ca sunt bine atunci cand simt ca ma inec intr`un ocean de sange? Sa merg pana la capatul pamantului...toate pentru tine? NU!
Cand ai avut nevoie de mine, am fost acolo.Ti`am dat mana, te`am ridicat.
Ti`am spus ca acum, nimmic numai conteaza, decat sa fi tu!
Ti`am alungat toate temerile, ti`am redat increderea in tine..

De ce acum? Cand am nevoie de tine, cand vad cum toata lumea ma paraseste, cand toti cei in care credeam alearga pe un drum pe care eu nu`l cunosc...cand respir acelasi aer cu "dusmanul" si nu mai am puterea necesara pt a`i spune ce cred..si tac.
Si privesc in gol, vad un nimic pierdut in razele soarelui.




"L-au gasit vecinii, l-au ingropat parintii
Injurand si blestemand soarta lui si sfintii
Iar in cartier, oricare-ar fi el, e la fel
Inca unu' mort, curand o sa uite de el"

"Aceasta este inca o poveste despre
Un copil ce numai este, peste
El s-a pus de mult pamant
Iar la mormant nu vine nimeni
Si tovarasii luï nu-l maï plang"

[ 2 strofe speciale, pentru cineva..care acum numai este..]



Nimeni Altu` - Inca o poveste

luni, 31 mai 2010

Totul sau nimic!


De ce sa spunem "NUU" knd ar trebuii sa fie "DAA"?
De ce sa ne mintim spunand, ca nimic nu conteaza, cand defapt totul conteaza.Cel mai mic cuvant, cel mai nesemnificativ gest, cea mai mica atingere, cea mai subtila privire, cel mai duios sarut.Minciuna.Tradare.Suferinta.Totul moare.Si vezi, asculti, nu intelegi, vrei dar nu poti. Totusi, ce te opreste?!
Inima iti sare din piept, si te opresti speriat.Incetezi sa mai speri, nu poti continua, nu rezisti minciunilor, tentatiei, provocarilor, neintelegerilor.Ti`se pare greu, de ce atata truda pentru nimic?
Nu intelegi nimic si totul ti`se pare greu, asa e, ai dreptate.



[Prietenia ta falsa o sa o tradeze.]

luni, 17 mai 2010

Foamea, tovarasul nostru incapatanat!



De multe ori vedem oameni cersind..spre final iti ureaza sanatate si altele.Ati privit vreodata in ochii lor? In ochii celor care au nevoie de bani cu adevarat, nu orice "schilod" care isi ascunde un picior pentru a provoca mila.Am intalnit o batranica pe strada, incerca sa ceara ceva dar nu avea curaj, statea la un colt, intindea mana si o tragea repede inapoi.Cand am trecut m-a privit fix, si a soptit "Sa te ajute Dumnezeu!", dar nu i-am dat nimic..nu am inteles de ce mi-a zis asa ceva, nici acum nu inteleg. Nu cred ca o durea ceva, era extrem de intreaga, doar ca era batrana, probabil parasita de copii, lasata pe drumuri, fara un acoperis deasupra capului, fara mancare sau bani.Oare nu are copii, nepoti, rude, un sot? Oare chiar nimanui nu-i pasa de ea? Da, bine! Unii isi merita soarta, daca nu te-ai purtat exemplar cu familia ta, meriti sa ajungi pe drumuri.Dar fiinta aia, lipsita de ajutor ce rau ar fi putut face?!
Nu dupa mult timp apare un pustan in gara, imi cere chipsuri, nu am apucat sa raspund si incearca sa-mi fure punga. Da` bine! Nu-mi era de punga, dar nesimtirea lui nu avea limite! M-am enervat si am zis " Nu-ti dau nimic! Pleaca!", a inceput sa ma bage in toate alea.Perfect! Dupa ce ca, vroiam sa-i dau..ma si injura.Minunat! Am inceput sa fac comparatii intre acel pustan fara minte si acea femeie lipsita de aparare care imi ureaza numai bine, chiar daca nu i-am dat nimic.Trage tu concluzia!

"Noi nu cersim cu handicapu' la vedere
Sa facem avere" - Parazitii-Mesaj pentru Europa

marți, 11 mai 2010


Perfect.Ore pana la 13.00, cursul de jurnalism incepe la 14.00.O ora pentru facut..nimic.Intru intr-o cofetarie, vreau ceva cu multa frisca,[de obicei cumpar doar frisca] locul unde stau de obicei e ocupat, ceea ce ma enerveaza la culme.E locul de la perete, locul de unde poti vedea totul, si cine era acolo? O "tanti/don`shoara care mi-a atras atentia intr-un mod special.Mi-e sete, fiind racita normal ca nu puteam bea ceva cu acid sau rece...fiind disperata dupa cola nu rezist tentatiei, picaturile alea care curgeau pe sticla..erau..de nedescris.Ok.Am luat o cola, parca m-am linistit si nu o mai privesc pe "tanti" cu ciuda.Pai "tanti" asta..avea o privire foarte ciudata parca era de neinteles, parea si speriata, privea fix, intr-un colt si incerca sa zambeasca, dupa fiecare incercare ofta.Mi-am dat seama ca se intampla ceva, oricum nu puteam face nimic.A observat ca o privesc insistent, dar ce sa fac?!Avea niste ochi minunati, breton si o figura interesanta.Ops, vorbeste la telefon, dupa ce inchide devine mult mai vesela.Ceea ce ma surprinde.Se ridica si pleaca.Dupa cateva minute revine cu o fata de parca ar fi cazut intreg cerul peste ea, ma enerveza faptul ca nu stiu ce se intampla..Cumpara inghetata, foarte mult inghetata..se aseaza la aceasi masa si priveste exact in acelasi colt..cu aceea fata de inmormantare.Dar, oare ce este atat de interesant sa privesti in tavan? Oricum, "tanti" este extrem de misterioasa.

vineri, 7 mai 2010

Memories..





Vorbeam cu o prietena despre trecerea timpului.Brusc mi-am amintit de gradinita..cum ma trezeam dimineata devreme si strigam tare: " Eu merg la gradinita!!" chiar daca afara era o vreme ingrozitoare.Mancam pe drum corn cu ciocolata, mama ma tinea strans de mana si imi spunea sa fiu cuminte si atenta chiar daca la aceea varsta eram cuminte ca un ingeras.Mergeam cu bucurie si era singurul loc in care ma simteam bine, eram cu prietenii mei, educatoarea imi era a doua mama, pot spune ca datorita ei sunt asa cum sunt..cu o ambitie ingrozitoare.Mereu faceam un lucru de doua ori daca nu era bine, asta m-a facut sa stiu sa fac lucrurile exact asa cum imi place mie, nu doar sa dau impresia ca sunt facute.Stiu ca aveam ghiozdanel cu Mickey Mouse, pufoooos si micut.Asteptam cu nerabdare sa merg la gradinita, era locul meu preferat.Cand ceasul batea ora 12 ajungea si mama, o intampinam cu acel trenulet uman..iar daca intarzia cateva minute, ma cuprindea teama.Mama..ma incalta, ma imbraca..ma lua de mana iar pe drum mergeam cu ochii inchisi deoarece stiam ca mama nu ma lasa singura pe strada.O admir pe mama, pentru ca 4 ani a avut puterea de a ma duce si aduce de la gradinita, se implica in educarea mea si avea o grija insuportabila de mine.Timpul a trecut si am invatat sa am grija de mine, dar uneori am nevoie de protectia mamei, de un zambet din partea ei sau de o mangaiere.La fel cum a trecut gradinita, scoala generala, care a fost cea mai frumoasa etapa a vietii mele, va trece si primul an de liceu..un an obositor..plin de necunostiinta, neincredere, curiozitate, si multe altele.Totusi a fost interesant ceea ce sa petrecut, colegi noi, un alt oras, caractere diferite, si totusi m-am adaptat.Stii de ce? Datorita educatoarei mele, care a stiu sa ne explice totul, a stiut sa ne formeze.Si datorita mamei care m-a ajutat atunci cand aveam nevoie.Stiu ca o va face in continuare.

miercuri, 5 mai 2010

Ceva ce auzi doar in basme.


Inca ai timp sa faci ceea ce vrei, inca ai timp sa fii tu, nu ai limite, trecerea timpului nu te marcheaza, nu-l simti.Habar n-ai daca e bine ce faci, dar continui, iti asumi riscurile vietii, inchizi ochii si visezi, visezi sa fi cum ar trebuii, cum le place lor, dar inca nu poti, inima iti cere mai mult, dar nu-i poti oferii.Incerci sa deschizi ochii..si brusc te trezesti intr-o lume din care nu faci parte..o lume pe care nu o cunosti.Si esti plin de dorinta..vrei sa te avanti in necunoscut.Ai incredere, stii ca poti, fii tu insuti.Vei descoperii ca nu este exact asa cum ti-ai imaginat.

[poza: Ciufudean Claudia]
[multzam` fain :x]

duminică, 2 mai 2010

Pentru nimeni.

Nici macar un geniu nu ar fi in stare sa ma inteleaga
Atunci cand ies pe strada, cu ochii inlacrimati.
Tu, care reprezinti o lume intreaga,
Mi-ai adus trandafiri rosii macinati.

Cade o frunza in urma mea
Tu, o prinzi in palma.
Ce vrei sa faci cu ea?
"O sa o pun intr-o cana!"

"Dar ce privire incantatoare!"
Imi spui ca sunt minunata.
"Ai voce de privighetoare!"
Ma faci sa ma simt flatata.

Ai adus soarele in mijlocul noptii
N-ai inteles ca nu-mi place lumina.
Mi-ai pus luna in fata portii
Si ai spus ca o va chema Irina.

by me. [ pentru nimeni special]

sâmbătă, 1 mai 2010

Perfect day...

1 mai. Perfect.Schimbare de planuri.Totusi..ce sa fac? Vorbesc cu un prieten.Decidem sa mergem undeva..dar unde? O ideea tampita imi vine, "pe Visa!!"
Am ramas surprinsa cand am vazut ca e de acord. Minunat! Am si plecat, inarmati cu bere. Parca am intrat in junga, aventura, ce mai..am cautat 1 ora un loc perfect, am trecut printr`o apa scarboasa, am baut bere, am ras, intr`un cuvant...perfect!

miercuri, 28 aprilie 2010

N-am luat-o razna, de ce nu ma crezi?



OK.Am zis ca o sa rezist,
Dar imi ceri prea multe.
Nici nu-mi placi.
Nici nu-mi pasa.
Nici macar nu am timp.
Miscari brutale,
Priviri indecente,
Atingeri indiscrete,
Recunosc, cer prea multe.
Recunosc, am pupilele sedate
Dar de la treburi complicate.
Ai grija, totul e greu.
Ce scoala?!
Ce nervi?!
Nu urla.Nu tac.Nu te privesc.
Nu sta.Nu te uita.Nu atinge si nu ma enerva.

by me`.:)