Atunci cand minti....

Atunci cand minti, ce simti? Ce simti atunci cand tot ce spui e inca o minciuna trecuta pe acea lista plina de neadevaruri, cand ajungi sa faci din asta un hobby, cand incerci sa te minti singur dar nu poti ascunde crudul adevar oricat de mult ai incerca, si totusi, ce simti? Increderea e un sentiment pierdut pentru tine iar adevarul ti`se pare ceva ciudat, o chestie pe care tu nu o poti intelege, si mereu minciunile ti`se strecoara`n minte, mereu inventezi ceva, cu siguranta ceva nefolositor.

Si se spune ca "minciuna are picioare scurte", un lucru partial adevarat.Cei care au minciuna`n sange, cum se spune, nu se vor da de gol rapid, iar minciunile lor pot darama ceea ce altii au cladit in ani, bineinteles ca acele minciuni doar un mincinos/mincinoasa de prima clasa le`ar putea inventa, iar minciunile lor pot dainuii pe veci.In schimb, cei care nu pot fii altcumva decat sincer, atunci cand incearca sa stracoare o mica minciuna sunt prinsi imediat.Oricum, sa minti sau sa fii mintit e cea mai mare porcarie, pur si simplu doare sa aflii ca ai fost mintit/a.

Magie.

Post pentru Cristy. ( cooopileee >:d<)


Cea mai mare problema -Sarutul.

Ok.Fiecare o face`n felul sau.Uneori ne cuprinde teama, si nu stim cum sa reactionam, ne blocam si nu stim ce ar trebuii sa facem.Emotii, atat.Pentru asta ai nevoie doar de creativitate, sa fii tu, sa incerci sa te simti bine, atat tu, cat si partenerul tau.Fiecare relatie, presupun, incepe cu un sarut, bineinteles ca se termina cu o cearta; ca de obicei, inceputul isi are frumusetea sa iar sfarsitul pare un infern.Bun, pentru unii un sarut nu inseamna foarte mult, insa altii il considera cheia unei relatii.

Primul sarut.

-fiori
-emotii
-groaza
-teama
-nesiguranta

THE KING OF HELL: ceva de genu: imi iau tenisi in mana si fug cat ma tin picioarele..

:) Cam asta e.Dar, o sa fie bine, o sa`ti placa:)

Undeva la sfarsitului luniii August

Suna telefonul. Ora 19:45


El - Cum ai putut, de ce? De ce tu?!
Ea - Ce s`a intamplat? Unde esti? Asteapta...
El - Asculta, am aflat tot, intelegi cum ma simt?!
Ea - Spune`mi, unde esti? Asculta, nu fa asta, ai incredere, asteapta`ma!
El - Pfff...

*Rasufla greu, din voce i se simte durerea.

Ea - Te iubesc, ma`ntelegi? Spune`mi, unde esti?
El - De parca nu ai stii..

*Inchide.

Ea - Dumnezeule, ce s`a intamplat?

*Si cu aceste cuvinte sare din pat, darama tot ce`i sta in cale, iasa desculta si alearga spre el.Pe fata ei se citea spaima iar mainile`i tremurau.Toata lumea se intreba daca nu a innebunit, insa ea nu se gandea decat la el.Spera ca`l va gasi acolo si asa a fost.Zacea pe nisipul umed si urat mirositor langa apa aceea curgatoare, inconjurat de insecte.
A izbucnit in plans, a alergat pana la el, a cazut in genunchi si...

Ea - Cum poti sa crezi? Cum, eu? Nu as putea face asa ceva..Crede`ma!

*El ii priveste picioarele insangerate, o apuca de mana si o strange tare.

El - Cum pot fi sigur de asta? Speram sa nu se`ntample..

*Si ii mangaie parul nepieptanat.

Ea - Asculta, o s`o spun pentru ultima data, caci ti`am spus`o de o mie de ori.Increderea este totul iar dragostea la fel, impreuna nimeni si nimic nu le poate invinge, niciun fel de rautate, minciuna, tradare, neincredere sau vreo forta malefica.De ce nu vrei sa`ntelegi ca te iubesc?...

* Spunand aceste lucruri, se ridica cu greu si incearca sa plece, picioarele`i erau grele si rosii, inima apasata, mintea ravasita si simtea ca totul s`a terminat.Deodata...

El - Asteapta, nu se poate!

*Si alearga dupa ea.Era slabit, fara nicio putere.Cad amandoi in genunchi, ii apuca mana fetei, ii sterge lacrimile, o saruta pe frunte si ii spune:

- Inteleg ca am procedat gresit, vreau doar sa ma ierti, te iubesc mai mult decat orice.Promit sa nu mai las pe nimeni sa intervina intre noi, niciodata.Ai dreptate, increderea este totul..

Ea - Cu siguranta ai gresit, o sa`ncerc sa uit asta..

*Si il saruta..


*Adorm imbratisati chiar acolo, sub un copac, avand grija unul de celalalt.Ea adoarme in sfarsit linistita iar pe fata ei plansa apare un zambet sters.
O saruta pe frunte si dorm linistiti.

Poveste ei II - continuare

5 augus 2010 - 3 ani si 3 luni..

"Penibila zi.Simt ca imi cade cerul in cap, m`am certat in ultimul hal cu el, mama nu ma mai recunoaste iar eu simt ca ma prabusesc.Vreau doar sa mor."




7 august
"Lucrurile s`au cam schimbat.Ma simt, bine, implinita.Totul s`a petrecut repede, cand mi`a spus ca..sunt cea mai frumoasa de la aceea petrecere.Lucrurile au revenit la normal."


14 august.

"Ok.Gelozia lui devine insuportabila.Devin agitata chiar si atunci cand cineva imi face un compliment, stiu ca va urma o cearta crancena."

15 august

"Cum ziceam.Inca o cearta, aceleasi motive.Asta imi omoara si cea mai mica picatura de iubire pe care o simt pentru el.Iar el, ma strangea in brate, imi spunea ca ma iubeste.."Trezeste`te..revino`ti..te iubesc, intelegi?" asta dupa o alta cearta, dupa ce m`a vazut undeva jos, cazuta, fara umpic de putere, cu ochii inchisi, palida.

18 august
"Mama e decisa.Nu vrea sa mai auda ceva de el.Iar eu..eu nu stiu ce vreau.Incerc, dar tot ceea ce face imi da fiori si ma face sa nu ma gandesc doar la iubire si la el ci la tot ceea ce inseamna gelozie si cearta."

Speranta..

Mda.Ziceam, "nu o sa am vreodata nevoie de el, pot sa fac orice, singura".Ok.M`am inselat inca odata.Mereu fac asta.As fi renuntat atunci, la tot, tot ce aveam, tot ce insemna viata, exact in acel moment, daca nu erai tu.Ai reusit sa ma convingi ca totul o sa fie bine, atunci cand eram devastata, cand lacrimiile nu mai aveau loc pe obrazul meu, mi`ai spus sa am incredere in mine.Stii, vreau sa`ti multumesc intr`un fel..insa n`am gasit alta modalitate decat asta.Intelegi de ce zic ca esti special?!!

Awake and alive.

La fel.Ma simt de parca as fi picat din alta lume, nici nu stiu daca sunt eu sau altcineva.Tot ce am, defapt, nu exista si tot ce gandesc este o mare prostie, o poveste pe care o cred doar eu.Ma simt mai rau decat oricand.Nici sa mananc, sa dorm, sa fac ceva..nu pot.Noaptea nu dorm, dar am cosmaruri.Adica cum? Visez cu ochii deschisi?! Ok.Ziua nu mi`e somn, de parca ar fi ceva obisnuit sa nu dorm noaptea, nimic ciudat. Parca imi astept sfarsitul, parca nu sunt eu, nu ma recunosc..arat de parca m`am ridicat dintr`un sicriu, imi dau lacrimile doar cand ma gandesc la asta.Imi vin in minte tot felul de lucruri, visez ca ar trebuii sa`mi iau ramas bun de la toti..si o fac..apoi ma trezesc brusc si imi dau seama ca a fost doar inca un vis, un vis cu ochii deschisi.De parca as fi fost acolo.Nu pot sa nu ma gandesc la asta.Zic, sunt nebuna.Dar cum sa nu fiu cu atatea ciudatenii in jurul meu? Normal, aceste "ciudatentii" pe care le vad/cred/simt doar eu..stiu ca sunt adevarate.Da, imi pierd si ultimul strop de putere, ma prabusesc.

Da-i afara!
Mortii lor, zi-le sa plece, fa-i sa dispara! //:Spike-Tango.



...sa nu`mi pierd mintile, fiindca asta e tot ce mi`a ramas.


Iti multumesc tie, pentru increderea acordata.

Povestea ei

Era un inceput, ca oricare altul, fara prea multa iubire, doar cate o privire mai ciudata si un sarut furat.Totul a decurs frumos pana cand..a intervenit tradarea si neincrederea.
Ea nu avea rabdare, se plictisea repede, asa ca relatiile ei se masurau in zile.Pe parcurs, el s`a indragostit de ea, neatentia ei il atragea mult mai tare.Teama ca ea va pleca, il retinea sa`i marturiseasca ceea ce simte.Dupa putin timp a aflat ca ea va ramane.I`a propus sa devina iubita lui, a acceptat cu greu deoarece nu simtea pentru el decat o simpla atractie.O relatie..in care el era in stare sa faca orice pe cand ea, nu.Il insela de fiecare data cand avea ocazia.El, la randul lui, nu o facea.O iubea.Se certau de fiecare data cand el afla ca ea l`a inselat, iara..si iara..Si chiar se desparteau, pentru o zi.
Dupa ceva timp, el a refuzat sa mai accepte ceea ce facea ea, a pus o singura conditie.."Ma inseli, ne despartim."



Pagini de jurnal.


"Despartiti.Imi dau seama ca totusi, nu e bine ce fac.Poate..ar trebuii sa ma schimb.El chiar tine la mine."

4 zile mai tarziu.

"Mi`e dor de el.Ne`am impacat, totul pare roz, chiar asa e, asta simt.Si`l ador cand imi zice noapte buna.Cred ca am inceput sa tin la el mai mult decat credeam ca as putea.Totul merge atat de bine, nu ne despartim nici o clipa, defapt nu cred ca am putea sta despartiti nici macar o zi.Da, il iubesc."

Un an si 4 luni mai tarziu

"Relatia noastra se cam duce de rapa, defapt nu mai e ca la inceput..Stim prea multe, ne cunoastem prea bine iar el e foarte rece.A inceput sa umble aiurea, nu`mi da atentie, ma minte.Problema e ca, nu mai am incredere in el, mereu ma minte, nu inteleg nimic, si totusi zice ca ma iubeste"

5 mai 2010

"Da, 2 ani de cand suntem impreuna, nu s`a schimbat nimic, totul a ramas la fel."

12 mai 2010

"Refuz sa cred asta, dar e adevarat.M`a inselat cu cea mai buna prietena.Ne`am despartit."

3 luni mai tarziu

"Acum ne vedem zi de zi, dar nu suntem impreuna.Ne sunam, ba chiar ne mai sarutam..zice ca inca ma iubeste, cred ca si eu mai tin la el, dar imi e atat de greu sa`l iert..imi amintesc de fiecare data ce a facut si ma enervez la culme, iar cand nu sunt cu el ma innebuneste gandul ca nu stiu ce face sau cu cine este.L`am intrebat de ce a facut toate acele lucruri..a zis: "pentru ca tu ai facut la fel atunci cand eu te iubeam mai mult de cat orice pe lume".Oare vroia sa se razbune doar? Am aflat ca`l place alta fata, el zice ca ma iubeste pe mine..cred ca va trebuii sa ma hotarasc in aceasta privinta, sa ma gandesc bine daca`l mai vreau sau nu."



[Nu, nu`i povestea mea.]

Sperante soptite printre picuri reci.

Vezi cum ploaia se abate asupra ta, cum soarele isi ascunde inca odata razele printre norii cenusi, toata lumea se grabeste spre casa, tu...tu astepti in ploaia calda si marunta.Si parca nu`ti gasesti locul, nici macar acolo unde, candva te simteai minunat. Ramai singur in ploaie, nu vrei sa pleci, iti doresti sa ramai acolo pentru eternitate, intr`o liniste asurzitoare.Nimeni nu ar fi capabil sa te faca acum sa zambesti, nu ai putea fi atent la ceva, doar privesti in gol..un gol, care va ramane gol.

Intelegi ca astepti ceva ce nu va ajunge vreodata.

Si te intrebi, daca ochii mei spun asta, de ce imi ceri o explicatie?

Avem in fata ochilor defectele altora, ale noastre sunt in spate"

Vedem defectele altora, ale nostre niciodata.Corectam tot ceea ce se poate, defectele noastre incercam sa le ascundem.Nu recunoastem atunci cand cinevaa ne atrage atentia asupra defectelor noastre si incercam sa le mascam cu diplomatie.
Nimeni nu este atat de puternic incat sa isi recunoasca singur defectele.Suntem constienti, ne cunoastem foarte bine atat calitatile cat si defectele dar le mascam atat de bine incat doar atunci cand rabufnim ies la suprafata.Uneori, ceilalti iti iubesc defectele.
Un defect poate fi considerat o calitate atunci cand stii sa`l controlezi.
Observam, corectam si atragem atentia asupra defectele celorlalti, ale noastre sunt invizibile.