Printre ingeri.

Spital, teroare, teama, neincredere, rugaciuni, necunostinta de cauza.

-Ce s`a intamplat?
-O doza..
-O doza? Ce doza? Ce Doamne iarta`ma vorbiti aici?!
-O supradoza, vreau sa spun..

*Era atat de mare agitatia pe coridorul spitalului incat vedeam negru in fata ochiilor, tremuram, si vedeam totul in reluare, fiecare miscare era lenta iar rabdarea mea se scurse.


-Mama, vino repede la spital, nu stiu ce s`a intamplat cu el, hai..te rog!
-Ce? Nu pot...am si eu treburile mele, descurca`te, tu l`ai vrut!
-Mama...

*Inchide.

-Va rog, pot macar pentru o secunda sa intru?..As vrea sa`l vad..

*Era o asistenta, inalta, care impunea respect, parea rea, insa am ramas uimita cand mi`a raspuns cu caldura:

-Bineinteles, dar nu mult..starea lui nu e stabila.Riscurile sunt mari..
-Va sunt recunoscatoare!


*Doamne, e un inger..De ce a facut asta?

-Pui, trezeste`te! Asculta`ma..toata lumea te iubeste, nu pleca acum..eu te iubesc enorm, nu stiu ce se intampla cu tine..am nevoie de tine, i`am parasit pe toti pentru tine, nu poti sa faci asta, ramai cu mine..

*Si printre suspine lacrimile ii invadau fata.

-Vizita s`a terminat.

*Parc, copii, frunze, toamna, o banca libera, ganduri, neliniste.

(Mai tarziu)

*Este dus in salon.Il tine de mana, il saruta pe frunte, ii mangaie fata si suspina.Dupa multe incercari el deschide ochii.
O priveste indelung, o masoara cu privirea, incearca sa`si miste o mana, insa in zadar.Dupa o serie de incercari reuseste sa murmure ceva.

-Sa ma intorc eu pentru tine?!


[Sar din pat, plina de emotie, vroiam sa fie un vis, sa nu fie realitate, sa fie inca odata imaginatia mea bolnava..iar cand privesc in stanga mea, zambesc multumita.]