BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS »

duminică, 12 decembrie 2010

Scrisori catre Mos Craciun


In urma unui incendiu, Emma ramane fara parinti iar fratele mai mare este de negasit.Fiind foarte mica este dusa la un orfelinat vechi de la periferia orasului.Zi de zi intreba unde sunt parintii ei, insa era mintita si de ficare data in alt fel.Anii trecusera, Emma avea 8 ani si cea mai mare dorinta a ei era sa`si gaseasca niste parinti care sa o iubeasca.Isi amintea vag ultimul Craciun alaturi de ei, primise atatea cadouri, si era atat de multa agitatie..insa la orfelinat viata nu era tocmai placuta.Avea o singura prietena acolo, dar cu ceva timp in urma a fost luata de catre o alta familie iar acum era singura, insa stia ca viata ei o sa fie una buna alaturi de familia adoptiva.In ciuda varstei sale fragede, Emma, avea o minte sclipitoare, stia foarte multe, si a inceput sa scrie si sa citeasca foarte repede, inca dinaintea celorlalti de varsta ei.Astepta mereu sa fie luata de la orfelinat, asa ca atunci cand vedea straini pasind pe poarta alerga cu bucurie in intampinarea lor, dar de fiecare data pleca in camera ei, dezamagita si cu ochii inlacrimati.
Era cu putin inaintea Craciunului, la orfelinat nu se pregatea nimic, nu se simtea mirosul imbietor al cozonacului, mirosul bradului, nu mirosa a Craciun.
A fost prima data cand Emma era foarte hotarata sa nu isi petreaca acest Craciun la orfelinat.A decis sa-i scrie lui Mos Craciun, chiar credea ca Mosul o sa-i vina in ajutor si o familie primitoare o va lua acasa.A inceput sa-i scrie in fiecare zi, pana in ziua Craciunului.

"Draga Mos Craciun,

eu nu iti cer papusi, dulciuri sau altceva, eu iti cer ceva mai mult, dar o sa fie singura mea cerinta.Vreau o familie, o familie ca a mea, vreau sa-mi gasesti o mama la fel de buna ca a mea, vreau ca acolo sa fiu fericita.Vreau sa simt spiritul Craciunului, vreau un brad mare, cu un ingeras in varf, vreau sa alerg spre usa sa deschid colindatorilor, vreau o familie."

Emma continua cu scrisori in fiecare zi.Se trezea dimineata si se pregatea, astepta ca Mos Craciun sa-i aduca o familie.Timpul trecea iar Craciunul astepta la usa dar Emma inca spera, avea incredere in Mos Craciun.
Ultima zi, Emma incepea sa`si piarda speranta.Ningea, era frig, iar ea astepta cu privirea atintita pe zapada care sclipea ciudat in curtea orfelinatului.Pasea incetisor pe podeaua care scartaia, deschide usa si iasa in curte, intinde bratele spre cer si priveste cum intunericul asteapta sa apara.Fara sa realizeze porneste spre oras, era atat de gandita incat nici frigul nu o putea oprii.Isi dorea atat de mult o familie incat ar fi facut orice.
Un tanar gros imbracat, cu o mapa in mana, cu parul zburlit si cu ochelari de soarece de biblioteca alerga innebunit pe strazile orasului, cauta un magazin, doar ca era ultima zi, unde mai putea gasi un cadou la o asemenea ora?
Emma era inghetata, se plimba pe strazile orasului fara a stii unde se afla sau incotro are sa mearga.Zareste bradul imens din parc si alearga spre el, se ciocneste de tanarul acela innebunit, Emma cade`n genunchi, el o ridica, o priveste in ochi, era inghetata iar parul blond era alb din cauza ninsorii, avea un chip angelic, maini mici si ochii mari si verzi.O prinde de mana si o ridica, o intreaba ce cauta pe strada singura si neajutorata, ii mangaie parul si o i`a in brate.Emma ii raspunde cu o voce tremuranda ca isi cauta o familie, iar pe drum ii povesteste tanarului cele intamplate.Deznadajduit, pleaca cu ea spre casa.Ajung in fata unei case mari, frumos decorata si o curte imensa.Au intrat, caldura, miros de scortisoara si portocale, bradul frumos impodobit, apare o "Ea", si era atat de frumoasa..o priveste cu caldura, o strange in brate, il saruta pe tanar si..
- De unde a aparut acest inger?
-Cautam un cadou perfect pentru tine, insa era prea tarziu, am gasit`o pe strada..stii, nu o puteam lasa asa, acolo..dar daca crezi ca deranjeaza..
-Ah..
-Da, o pot duce la orfelinat, pentru ca de acolo a pornit..
-Dar..
-Termina! E cel mai frumos cadou pe care l`am primit vreodata! Bineinteles ca ramane la noi!
-O adoptam? Emma, tu ce ai de zis?
-Vreau, vreau, sunteti tot ce mi`am dorit!

Emma, a fost adoptata, facand demersurile a aflat ca acel tanar care a gasit`o pe strada era chiar fratele sau.Avea o viata fericita alaturi de cei doi, acum da, era fericita.

"Draga Mosule,
iti multumesc pentru darul facut, iti multumesc pentru asta.Asa cum am promis nu o sa mai cer vreodata ceva."

Emma a invatat sa aiba rabdare, sa ceara si sa astepte, sa aiba incredere, sa pretuiasca, sa creada si sa iubeasca!