BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS »

luni, 1 noiembrie 2010

...el inca o cauta, neincetat. [Respecta-ti promisiunile]

Erau tineri, atat de tineri incat nu intelegeau care era rostul intalnirilor dintre ei.Aveau o varsta prea frageda pentru asta.Parintii insa erau de parere ca cei doi ar trebui sa sa casatoreasca cat mai curand, fiindca timpul trece iar frumusetea nu ramane pe veci iar ei vor murii fara sa-i vada fericiti si la casele lor.Erau lasati singuri intentionat, pentru a se cunoaste, pentru a se indragosti unul de celalalt.Ei erau preocupati de literatura, de compozitori renumiti, de natura si noile legi impuse de guvern, nici gand de casatorie.Cam asa au trecut aproximativ trei luni.In acest timp, ei se simteau bine impreuna, el era mereu atent, ii aducea flori si ii saruta mana la plecare.Astepta cu nerabdare urmatoarea vizita si se pregatea cu ceva timp inainte pentru sosirea lui.El nu stia ce subiecte sa mai atinga pentru a-i atrage atentia si mereu gasea ceva nou si interesant.Discutau pe diferite teme ore intregi si uneori era invitat sa ramana si la masa.Parintii lor erau atat de fericiti vazand asta incat au inceput pregatirile de nunta fara instintarea celor doi.Totusi, ei inca nu erau pregatiti sa locuiasca impreuna, sa intemeieze o familie si sa aiba grija de copii care vor veni.Exista o atractie intre ei, aveau nevoie de timp, insa toata lumea se grabea sa`i casatoreasca.Fata observase agitatia din casa si incerca sa afle ce se petrece insa nimeni nu era dispus sa`i explice ceva.Lucy, cea mai tanara servitoare din casa ei, incerca mereu sa`i povesteasca ce se intampla, insa mereu era intrerupta de celelalte servitoare ale casei.Intr`o zi, a gasit un bilet pe pat, in camera sa:

"Mara, aceasta zarva in casa este produsa de pregatirile pentru nunta ta cu Edan, toate acestea vor avea loc foarte curand.Te rog sa nu spui nimanui ca eu ti`am dezvaluit acest secret.Lucy"

Fata, cu lacrimi in ochi incerca sa se adune, sa gandeasca limpede, sa faca totul bine, fara a pune in pericol pe nimeni, cu atat mai putin pe Lucy care a fost atat de buna cu ea.A incercat sa vorbeasca cu mama sa, pe ocolite incerca sa`i spuna ca ea nu se gandeste inca la o nunta cu Edan, si ca are nevoie de timp pentru a`l cunoaste mult mai bine.Era mereu contrazisa cu argumente puternice din partea mamei sale.Era confuza, nu intelegea de ce atata graba, de ce vroiau neaparat ca ei sa se casatoreasca.

-Mama, eu nu sunt pregatita, vreau sa cunosc lumea, sa devin cunoscuta si o sa am destul timp si pentru casatorie, pe urma.
-Fata mea, cine te va lua la 30 de ani? Acest baiat are tot ce iti doresti, gandeste`te si tu putin; e atat de inteligent, are si o situatie foarte buna in plus ar trebui sa recunosti ca te atrage foarte mult.Fara comentarii, te casatoresti!
-Dar mama..
-Nimic!

A aflat si motivul.Banii lui erau atat de importanti pentru familia ei iar prestigul si faima pentru parintii lui.Mereu incerca sa`i spuna si lui ce se petrece dar nu ar fi vrut sa para nepoliticoasa sau copilaroasa.
Intr`o zi geroasa de iarna, apare si el inghetat si abatut.A incercat sa para vesel, sa gaseasca inca un subiect captivant pentru ea, insa tristetea i se citea`n privire.Ar fi vrut sa iasa, asa ca a invitat-o afara, in parcul din apropiere.In ciuda zapezii, au iesit.Totul parea atat de magic.Putea fi, dar el era atat de suparat..incerca sa`i spuna ceva, insa ea nu intelegea nimic, nu reusea sa priceapa.Asa ca a inceput ea, prin a-i spune ceea ce se petrece, credea ca-i momentul oportun, asa ca l-a strans tare de mana si i-a explicat ce se intampla.A ramas atat de surprins, nu stia ce sa spuna pentru ca nu stia daca ea vrea, daca este pregatita, dar el o iubea atat de tare..asa ca nu se putu abtine sa nu zambeasca o clipa.Vroia sa-i spuna ca el e atat de fericit acum, dar nu putea sa nu vada zambetul sters al fetei.Timp de o saptamana el a fost plecat in alt oras, asa ca vizitele au incetat.Ii simtea lipsa, insa refuza sa recunoasca.Astepta cu nerabdare reintoarcerea lui, uneori se gandea ca ar trebui sa accepte casatoria cu el dar visul ei de a strabate lume`n lung si`n lat o impiedica.Spera sa vada toate minunatiile lumii si credea ca atunci cand ai o familie asta este imposibil deoarece trebuie sa te ocupi de ei.Poate asta era inca un motiv pentru care parintii ei vroiau sa o casatoreasca, pentru a o tine aproape.
Reintalnirea cu Edan a fost una simpla dar plina de emotie, el ii povestea ce a vazut si in acelasi timp ii arata si poze, se gandea ca ar fi vrut sa fie cu el si sa se bucure impreuna de cele vazute dar repede stergea gandul si zicea ca se gandeste la prostii.
Intr`o dimineata, trezita in urma unui cosmar, scoate o mica valiza, scoate cateva rochii, preferatele ei, cauta economiile sale care erau destul de consistente si decide sa plece.Era hotarata sa isi indeplineasca visul.Cand sa inchida usa camerei sale, isi aduce aminte de Edan si ii scrie un bilet pe care-l lasa pe pat.

"Edan, asteapta`ma! O sa ma intorc, o sa ma intorc la tine!
Trebuie sa`mi indeplinesc visul iar tu stii asta.
Sa nu ma cauti chiar daca va dura ceva timp.
Doar asteapta`ma!

Te sarut, Mara!"


A fost trist, statea mai mult prin parcuri si hranea pasarile abea venite din tarile calde.Nunta mult asteptata a fost anulata.Parintii ei nu o cautau, stiau ca ea trebuie sa fie bine, bucurandu`se de locurile pe care le vede.El era atat de dezamagit, stia ca el ii putea oferi tot ce isi dorea, o putea insotii, ar fi putut sa fie impreuna..
Au trecut ani si Mara nu s-a intors, nici o scrisoare, nimic.El inca spera, stia ca se va intoarce intr`o zi si asta`i dadea aripi.De multe ori tresarea cand vedea o femeie cu bucle aurii ca ale Marei insa ofta cand isi dadea seama ca nu e ea.O cauta prin locurile pe care ea obisnuia sa mearga, se gandea ca in drumul spre casa s`a oprit sa mai vada locurile pe care candva le adora insa in zadar.Nu era acolo.Lumea il credea nebun, a renuntat de mult la studii, urma sa devina medic dar a renuntat la tot, prietenii l`au uitat si vorbeau despre el ca despre un necunoscut.Scria deseori bilete si scrisori in care o implora pe Mara sa se intoarca la el, bilete in care o intreba daca traieste, daca s-a casatorit sau daca inca se mai gandeste la el.
Au trecut foarte multi ani iar Edan inca o astepta.Spera ca macar la batranete sa o aiba pe Mara langa el, spera sa moara linistit, alaturi de ea.
Intr`o dimineata, pe cand citea ziarul, cineva ciocanea in usa.
Grabit sa deschida usa, se ridica brusc si ameteste, a fost indeajuns pentru a cadea si a se lovii la cap.Mara, de la usa a auzit acel zgomot ciudat, iar el a reusit sa strige:
-Intra!
Mara, sfioasa ca de obicei, deschide usa incet si`l priveste.
-Edan, esti bine?
-Mara, scumpa mea Mara! Daca ai stii cat te`am asteptat, cat am sperat sa te reintorci, Mara, nu trebuia sa pleci!
-Edan, sunt aici.Asta conteaza!
Avea sange la cap iar emotia provocata de catre Mara il facea sa delireze.Vorbea prea mult, iar asta`l obosea.O echipa de salvare a fost anuntata.Mara il tinea de mana chiar si acolo dar pana la spital, a murit.
A murit zambind, plin de multumire stiind ca Mara s-a intors pentru el.
*Mara nu a mai trait mult dupa cele intamplate.Dar era implinita sufleteste pentru ca a reusit sa isi indeplineasca visul si a facut un om fericit.


[Cand am scris-o, spre final, am reusit sa plang.
Poate fiindca ascultam si o melodie care nu te lasa indiferent ci iti ofera o anumita emotie, o stare de melancolie. Richard Max - Right here waiting for you]

1 comentarii:

Rucsi. spunea...

:x. likeeeee . :*
Love, R.