BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS »

luni, 30 august 2010

Mare.

Apa adanca si involburata, parca clocoteste, si ma cheama.Miroase a ud, a alge si pesti morti, miroase a otrava.Prinde viata, rade si plange in acelasi timp.Singuratatea o face dornica de razbunare si prin magia ei ii cheama iar ei, vrajiti, alearga nedumeriti dar increzatori spre moarte.Prieten ii este doar Soarele care isi lasa razele asupra ei, care ii mangaie cu tandrete pletele, ii sopteste cu caldura "`Neata!" iar ea il intampina cu calmul valurilor.
Este neincrezatoare si mereu nelinistita, luna o amageste, spera ca noaptea sa treaca mai repede pentru al revedea, iar in zori el o imbratiseaza cu razele sale puternice.
Toamna, stie ca`l va zarii pentru ultima data printre norii cenusii, ii va lipsii in tot acest timp, deja asteapta vara.

0 comentarii: