BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS »

miercuri, 28 iulie 2010

Sperante soptite printre picuri reci.


Vezi cum ploaia se abate asupra ta, cum soarele isi ascunde inca odata razele printre norii cenusi, toata lumea se grabeste spre casa, tu...tu astepti in ploaia calda si marunta.Si parca nu`ti gasesti locul, nici macar acolo unde, candva te simteai minunat. Ramai singur in ploaie, nu vrei sa pleci, iti doresti sa ramai acolo pentru eternitate, intr`o liniste asurzitoare.Nimeni nu ar fi capabil sa te faca acum sa zambesti, nu ai putea fi atent la ceva, doar privesti in gol..un gol, care va ramane gol.

Intelegi ca astepti ceva ce nu va ajunge vreodata.

Si te intrebi, daca ochii mei spun asta, de ce imi ceri o explicatie?

duminică, 25 iulie 2010

Avem in fata ochilor defectele altora, ale noastre sunt in spate"



Vedem defectele altora, ale nostre niciodata.Corectam tot ceea ce se poate, defectele noastre incercam sa le ascundem.Nu recunoastem atunci cand cinevaa ne atrage atentia asupra defectelor noastre si incercam sa le mascam cu diplomatie.
Nimeni nu este atat de puternic incat sa isi recunoasca singur defectele.Suntem constienti, ne cunoastem foarte bine atat calitatile cat si defectele dar le mascam atat de bine incat doar atunci cand rabufnim ies la suprafata.Uneori, ceilalti iti iubesc defectele.
Un defect poate fi considerat o calitate atunci cand stii sa`l controlezi.
Observam, corectam si atragem atentia asupra defectele celorlalti, ale noastre sunt invizibile.

vineri, 23 iulie 2010

Orgoliu ranit.


Oare?
Si zic, merit asta?
Inca odata? Si imi raspunde constiinta..
Da, cu varf si indesat.Ok, de acord.Am facut acelasi lucru, merit sa patesc la fel, nici nu incerc sa schimb ceva.Stiu ca asta trebuia sa se`ntample, sa`mi dau seama cat de neplacut e sa te simti in plus, sau pe dinafara sau ..mintita:-/
Ok.Fa`o!Arata`mi acum ca ai avut dreptate, enerveaza`ma acum, fa`mi zile negre, distruge`ma.Acum.
Atat.

sâmbătă, 17 iulie 2010

Iubirea si ura - sentimente identice.


De multe ori, iubirea se transforma`n ura.Stim ca intotdeauna se sfarseste asa.Chiar daca ne mintim spunand "am ramas prieteni, ne intelegem bine".Gresit.Exista chestii numite "amintiri" care de fiecare data te duc cu gandul la el/ea.Amintiri care le poti uita doar in momentul in care iubirea se transforma`n ura.Si atunci zici, "pai daca nu ma vrea, eu de ce s`o/sa`l iubesc?".Asta te macina si te face sa te gandesti la o multime de lucruri.E ceva complicat care te schimba total, care te maturizeaza intr`o anumita masura.Dureaza ceva timp pana uiti toata aceasta poveste si te minti intr`una ca`i esti prieten/a si va intelegeti foarte bine, asta iti prelungeste suferinta iar sentimentele tale devin mult mai profunde ceea ce nu cred ca`ti doresti.Intelegi gresit fiecare gest, privire, cuvant.Intr`un final iti vei da seama ca totul e in zadar, ca nu mai exista nici cea mai mica sansa de impacare.Atunci apare renumita ura si dorinta de razbunare.Asta depinde de fiecare in parte, in general fetele fac asta, unele chiar ajung sa faca rau persoanelor respective, altele raman cu inima inghetata si lipsite de putere.Isi vor gasii linistea in bratele altuia si tot ce a fost va fi dat uitarii.In schimb, cele care au ales "calea razbunarii" nu vor renunta niciodata.

Da, sunt sentimente identice doar ca iubirea e un sentiment construnctiv iar ura destructiv.

luni, 12 iulie 2010

Da, poti!


Mi`e dor...mi`e dor de ce?!
De ceva ce nu exista cred, de ceva care nu a fost niciodata, si nu`nteleg, totusi, care e problema mea?! Daca am exact ceea ce vreau, daca sunt cu el, daca am atatia prieteni care tin la mine, daca...daca.
Si totusi, acel gol, ramane gol.Poate lipseste ceva, dar ce? Poate nu`nteleg eu sau poate e doar o iluzie sau poate sunt nebuna:-/ sau poate..
poate nimic.Si o parte din mine se simte ca naiba, iar cealalta radiaza de fericire..


Da, simt cum imi pierd si ultima suflare, cum totul se preface`n scrum, cum intunericul domina lumea mea, o lume in care traiesc doar eu si atat, o lume in care nimic nu ma poate oprii.Si ma aud in ecou, si ascult ultima melodie ascultata atunci cand inca eram atat de plina de viata, si inca ascult...nu`mi dau seama ce se intampla insa stiu ca numai dureaza mult, vreau sa alerg..dar simt ca nu am picioare.Si ce sa mai zic? Nu cred ca ar mai fi ceva de spus..sau poate ca da, sau poate ca numai conteazaaaaa!! Si nu pot, nu pot sa fac ceva, vreau doar sa fiu singura intr`o liniste deplina..departe de tot, departe de toti si toate, departe de tot ceea ce ma indispune zi de zi, departe de aceasta insuportabila lume.Inconjurata de atata lume, dar ce folos? Pana la urma tot singura sunt.Si da, imi zic.."Da Roxy, incearca`n continuare, continua!"......

joi, 1 iulie 2010

Remuscari.


Bine.Vara si atat.Am asteptat cu nerabdare vara, ca sa ce?
Ca sa nimic.Doar cateva chestii absurde pe care nu le inteleg, defapt, inteleg chestiile astea, dar pe mine in niciun caz..Nimic diferit acum, poate doar o picatura de ceva simplu, ceva simplu care ma enerveaza la culme, care nu ma lasa sa dorm, care ma face sa cred ca realitatea defapt, nu exista.Regrete, minuni,neputinta.Si de cate ori sa repet..?!Asta e doar pentru mine, deci nu conteaza..Nimic numai ramane, nici nu ma grabesc sa fac ceva.Si mai trece o zi, si imi zic "constiinta e doar un nimic rasturnat in intuneric, nu pot s`o las sa`mi strice tot ce am reusit sa fac pana acum, nu pot sa ascult tot ce`mi reproseaza, nu pot s`o inteleg, insista prea mult".Si te contrazic, nebuno..n`ai dreptate!
Am obosit...




Nici un motiv sa plang.